Scopul politicilor publice este buna guvernare, însă nu pot înţelege şi pace ce legătură există între această importantă activitate a partidelor şi valul nemaiîntâlnit de minciuni care se revarsă zilnic în spaţiul public. Una mai gogonată ca alta. Sunt atât de stridente, încât oricine le poate sesiza. Şi atunci, cui folosesc?
Cine sunt campionii minciunilor? Victor Ponta & asociaţii. Ele sunt propagate zi şi noapte prin Facebook, televiziuni şi oamenii lor de casă. Uneori minciunile sunt lansate de la cea mai înaltă tribună a României, Parlamentul, sau de la conferinţele de presă ale PRU, formaţiune politică nouă tocmai pentru aceasta înfiinţată, dar mai dau din când în când câte o mână de ajutor şi alţii, inclusiv Traian Băsescu.
Interesant este rolul presei, al mediilor: dacă într-o societate deschisă, respectabilă astfel de minciuni sunt repede desfiinţate, în ţara noastră mass-media nu funcţionează ca un filtru, ci ca un difuzor, indiferent că le critică ori le dau crezare. Este ruşinos că foarte mulţi jurnalişti, oameni de opinie se fac a nu le sesiza, dându-le girul.
Pe cine vrea să păcălească fostul prim-ministru alături de actualul preşedinte la Senatului României că schimbarea de guvern din 4 noiembrie 2015 a fost nedemocratică din moment ce în Constituţie se spune foarte clar că orice guvern îşi încetează activitatea după demisia prim-ministrului? Cine poate înghiţi gogoaşa că guvernul Dacian Cioloş e ilegitim, chiar dacă a primit învestitura parlamentului şi a depus jurământul în faţa preşedintelui României? Cei ce susţin astfel de gogoriţe se fac a uita că orice act al unui guvern ilegitim poate fi desfiinţat în instanţă. Or aşa ceva nu s-a întâmplat până acum.
L-a ameninţat ori forţat cineva pe Victor Ponta să demisioneze? Nici vorbă. A făcut-o de frica zecilor de mii de protestatari după omorul de la Colectiv. I-a ameninţat cineva pe parlamentari să-şi dea acordul de învestitură pentru noul guvern? Imposibil. Din contra, partidele s-au bucurat că scapă de povara guvernării într-un moment de cumpănă.
Orice decizie mai importantă a guvernului Ponta, inclusiv demiterea, au fost cică influenţate de George Soros, de serviciile secrete, de Iohannis şi binomul, ambasade… Cică toţi aceştia au hotărât, nu justiţia, cine e penal şi cine nu, ei au scos oamenii în stradă, ei, împreună cu „stăpânul UE” şi camarila de pe la curţile europene ne-au procopsit cu tehnocraţii, „echivalenţi cu incompetenţa”, ca să-l cităm pe şeful celui mai mare partid românesc, Liviu Dragnea.
Colac peste pupăză, a mai apărut şi declaraţia gogonată a profesorului senator Daniel Barbu: „Politica… este o meserie riscantă. E mai riscantă decât misiunea unui soldat în Afganistan”. Aluzia e clară: toţi politicienii agăţaţi de DNA sunt nişte eroi, mai ceva ca zecile de soldaţi căzuţi la datorie în Afganistan şi sutele de răniţi care şi-au vărsat sângele în numele libertăţii şi al României în teatrele de operaţiuni. Iar asta a întrecut orice mârşăvie politică în ultimul sfert de veac.
N-a rămas departe de maidanul cu minciuni nici fostul preşedinte Traian Băsescu. Cică DNA schimbă cum vrea majorităţile parlamentare, omorând capitalul românesc. Iohannis „utilizează excesiv «strada» şi emoţia colectivă a morţii dramatice a propriilor cetăţeni, pentru a-şi atinge obiectivele politice”. Să fi uitat oare cu ce emoţie îi aştepta el însuşi pe cetăţeni la întâlnirile programate la orele 17 în Piaţa Universităţii? Şi apoi, chiar m-aş bucura din toată inima ca un preşedinte să ţină cont şi de vocea străzii, nu numai de aceea a liderilor de partid. De asta a fost ales prin vot universal.
În final, aş dori să consemnez cu mare satisfacţie moartea unei minciuni: Gabriel Oprea şi al său UNPR, slujitori devotaţi ai interesului naţional. O gogoaşă cu care şi-a urmărit numai propriul interes până s-a dezumflat într-o groapă pe carosabilul ud şi apoi pe treptele DNA. Ocazie cu care noţiunea sfântă a interesului naţional s-a dezintegrat în mocirla politicianistă.
Abia aştept campania electorală ca să jubilez la căderea în mocirla politică şi a celorlalte minciuni. Poate va răsări soarele adevărului şi pe uliţa poporenilor.
Comentarii