Luna august a fost luna diasporei în judeţul Suceava, perioadă în care fiii Bucovinei ce muncesc pe alte meleaguri au revenit acasă. Avem tot respectul pentru oamenii care lucrează, indiferent ce fac şi unde, însă există o diferenţă clară între bucovinenii adevăraţi şi „stranierii figuranţi”.
Un astfel de „stranier” nu va spune niciodată tot adevărul despre locul său de muncă din Vest sau despre ce prestează acolo. Mare parte dintre ei ar fi strâmbat din nas dacă serviciul era oferit în Românica, însă în Occident unul ca el ar face orice pentru „euroi”, fără a spune ce umilinţe a îndurat sau ce Cizmă i-a stat pe gât.
Unii „stranieri” îşi lasă acasă copiii plângând în grija bunicilor rupţi de oboseală şi dureri de şale, pentru că a început să le placă viaţa de „haiduc” cu vizite acasă din an în Paşte. După ce se spetesc în străinătate, pentru că românii în general muncesc cu adevărat, se întorc pe meleagurile natale şi-şi trântesc nişte „căsoaie” ca nişte cămine culturale şi nu-şi dau seama că ele vor deveni „muzee”, pentru că de obicei copiilor, după ce cresc, nu le place să stea cu părinţii şi cu atât mai puţin cu părinţii pe care-i văd rar. Să-i întrebăm pe aceşti „globetrotteri” cât valorează o săptămână, o lună sau un an petrecut departe de copiii lor…
„Stranierii figuranţi” au învăţat obiceiuri „subţiri” în Vest. Sunt discreţi şi rezervaţi acolo unde prestează şi în veci nu i-ai vedea aruncând un muc de ţigară sau o cutie de bere aiurea. Cum ajung acasă la Românica, totul este permis, peturile zboară aiurea, iar „jmecherii” se bat pe burtă şi râgâie zgomotos fără să le pese de foştii colegi sau vecini care nu au avut „inspiraţie” să muncească în străinătate. Sunt unii „artişti” care ar fi în stare să arunce un pampers folosit pe geamul maşinii.
Că veni vorba de maşini, nu există astfel de „stranier” să nu aibă un automobil de 16. Este şi normal să aibă un mijloc de transport, dar aceşti „stranieri” fac diferenţa între Vest şi Românica. Acolo sunt „cuminciori” în trafic şi plini de respect, dar când ajung în patrie pun „cărămida” pe acceleraţie şi nu se poate să nu facă ceva slalomuri, sau să pună ceva frâne scârţâitoare în centru, sau să claxoneze cu forţă când ajung în faţa porţii.
Este bine la urma-urmei că „stranierii” se întorc acasă, pentru că pruncii lor şi bunicii se bucură în primul rând că-i văd la faţă pe viu şi nu pe net. Din nefericire, după câteva secunde de conversaţie bucovineană neaoşă şi o tochitură ca la mama acasă, urmează inevitabil ceva de genul „Come dici la voi romenii? Prăşit! Non capisco!”.
Comentarii