Evreii din Fălticeni în timpul Primului Război Mondial (I)

Comunităţile evreieşti din nordul Moldovei (Botoşani, Dorohoi, Neamţ, Câmpulung, Suceava, Iaşi, Bacău) sunt cele mai vechi ale acestei provincii (Moldova) şi au luat naştere datorită unor evrei negustori care utilizau drumul Siretului ce lega spaţiul polon şi rus de Imperiul Bizantin sau care făceau comerţ cu locuitorii acestor regiuni, încă dinaintea epocii lui Ştefan cel Mare (1400). Moldova a devenit astfel un teritoriu propice pentru imigrarea evreilor polonezi care au devenit factori activi la fondarea unor târguri şi târguşoare. Evreii s-au îndreptat şi spre micile oraşe, unde au devenit o componentă importantă a populaţiei, ajungând să reprezinte până la 60% din locuitorii unor oraşe: Fălticeni, Mihăileni, Săveni, Trifeşti, Burdujeni, Negreşti, Adjud. Prin Hrisovul domnesc din 18 august 1780, al lui Constantin Moruzi, domn al Moldovei, se aproba întemeierea de către evrei a târgului Şoldăneşti (Fălticeni), târgul Fălticeni fiind primul oraş fondat de evrei pe baza privilegiilor acordate de domnitori. În monografia sa, istoricul Artur Gorovei menţionează că în 1772 trăiau în Fălticeni trei fraţi evrei. Cea mai veche dovadă a existenţei evreilor în oraşul Fălticeni este o piatră funerară datând în 1780, care se află în cimitirul evreiesc. Principala ocupaţie a evreilor din Fălticeni era negustoria, ca urmare a faptului că oraşul se afla la graniţa României cu Austro-Ungaria. Comerţul s-a dezvoltat simţitor, iar comunitatea evreiască din Fălticeni a crescut numeric. În anul 1859 locuiau în Fălticeni 5767 evrei, care reprezentau 63,5% din populaţia târgului. După Unirea Bucovinei cu România (1918), Fălticeni nu a mai fost oraş de frontieră, importanţa sa a scăzut, iar o parte din evrei au migrat în alte localităţi, situaţia celor rămaşi înrăutăţindu-se. În anul 1916 mai funcţionau în Fălticeni 34 de sinagogi şi case de rugăciune. În acelaşi an, Abraham Arie Leib Rosen a fost numit rabin la sinagoga Habad. În prezent mai există doar Sinagoga Mare; din păcate, fără enoriaşi.

Evreii au contribuit la dezvoltarea comerţului intern prin lărgirea pieţei de mărfuri şi susţinând schimburi externe. În târguri, oraşe şi sate realizează activităţi manufacturiere, deţinând mici ateliere, la care se adăugă şi câte o mică dugheană pentru a putea vinde produsele proprii; sau fiind negustori/meşteşugari ambulanţi, s-au impus ca o categorie ce a influenţat pozitiv dezvoltarea localităţilor. (La sate numărul lor era mai mic, ei urmăreau să-şi asigure o piaţă de desfacere sigură). „Condica Linzilor” din 1803 confirmă un spor demografic important, estimându-se la aproximativ 11000 de evrei în Moldova. Iaşul avea 2420 de evrei, urmat de Botoşani, Fălticeni, Dorohoi. La 1820, conform recensământului orânduit de Mihail Şuţu, se ajunsese la circa 19000 de evrei prin spor natural sau prin migrări. Recensământul din 1859 realizat de C. Negruzzi şi Ioan Ionescu de la Brad arată o vizibilă creştere a populaţiei evreieşti. Catagrafia îi prezintă ca fiind majoritar din Dorohoi, Fălticeni, Bucecea, Frumuşica, Darabani, Mihăileni; iar ca ocupaţii, erau meşteşugari, negustori mânuitori de bani. Cu agricultura nu se ocupau, deoarece nu aveau pământ.

În timpul Primului Război Mondial, o parte dintre avantajele oferite celor sub arme nu erau valabile şi în cazul evreilor. De pildă, aceştia nu puteau profita de beneficiile acordate familiilor care au trimis mai mulţi soldaţi pe front. De asemenea, articolele de lege favorabile nu vizau veteranii de religie mozaică, invalizii ori soldaţii decoraţi în timpul primei conflagraţii mondiale. În al Doilea Război Mondial, munca obligatorie a evreilor a devenit scena stigmatizării colective, a umilinţelor şi chiar a lichidării.

În anii Primului Război Mondial au fost înfiinţate, la început în formă voluntară, primele tabere studenţeşti de muncă obştească şi alte organizaţii civile care ajutau la construcţii de şosele, căi ferate, diguri, baraje. Prin noile graniţe de stat ce au fost trasate în urma tratatelor de pace de după Primul Război Mondial, comunităţile evreieşti au fost destrămate, ceea ce s-a întâmplat şi la Fălticeni. În aprilie 1916 a luat fiinţă Comitetul Central al Uniunii Evreilor Pământeni, care a avut o contribuţie importantă prin susţinerea materială a războiului, prin ajutoare în bani, obiecte, paturi pentru spitalele Crucii Roşii etc. A existat şi Comitetul Uniunii Femeilor Israelite care se ocupa îndeosebi cu confecţionarea rufăriei pentru spitalele militare. De asemenea, spitalele comunităţilor evreieşti au fost puse la dispoziţia armatei. S-au organizat cantine, ospătării unde mâncau sute şi chiar mii de civili. Cea mai mare contribuţie a constat în donaţii de bani pentru nevoile războiului. Foarte importantă a fost propaganda făcută peste hotare, prin intelectualii: Take Ionescu, Nicolae Titulescu, Vasile Lucaciu. Trebuie amintit şi impactul pe care l-au avut articolele scrise de ziariştii evrei Emil D. Fagure şi Albert Honigman în „La Roumanie”.

Ziarul „Curierul israelit” din 12 decembrie 1918 menţiona că în Primul Război Mondial au murit 1000 de evrei şi că au fost 800 de răniţi din rândul evreilor care au luptat în regimentele armatei române. De asemenea, s-au acordat peste 800 de decoraţii eroilor de neam evreiesc între anii 1916-1920. „Stimăm şi iubim pe cetăţenii evrei întrucât au contribuit la mărirea Patriei şi şi-au făcut cu prisosinţă datoria!” scria generalul Ion Răşcanu, ministru de război, lui Wilhelm Filderman. Considerându-se parte integrantă a populaţiei Regatului României şi solidară cu restul locuitorilor ţării, minoritatea evreiască a participat masiv în cadrul armatei române în Primul Război Mondial. Soldaţii şi ofiţerii evrei, până la gradul de colonel (ex: Mauriciu Brociner) s-au luptat cu eroism, au căzut, au fost răniţi, au fost decoraţi şi au fost menţionaţi în ordine de zi. (Va urma)

LENUŢA RUSU,

Fălticeni

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!