Bucovina, acest colţ de rai al României, binecuvântat de Dumnezeu şi mustind de istorie, a dat de-a lungul vremurilor personalităţi puternice care, prin faptele lor, au trecut în istorie şi din istorie în legendă. Printre aceste personalităţi se numără şi maiorul (r.) aviator Vasile Niculescu.
A văzut lumina zilei la data de 21 noiembrie 1891 la Fălticeni. A urmat cursurile primare în localitatea natală, unde a dat dovadă de mult interes pentru învăţătură. Pasiunea lui pentru învăţătură a fost foarte apreciată de învăţătorul lui, el considerând că-n acest copil sălăşluieşte o minte iscoditoare, astfel că i-a prevăzut un mare viitor.
Dându-şi şi părinţii seama de calităţile fiului, l-au dat la Seminarul Teologic pentru a deveni preot. A reuşit cu brio să promoveze examenul de admitere, stăruinţa sa la învăţătură dovedind-o şi pe parcursul studiilor. Deşi obişnuit să trăiască liber pe străzile oraşului, s-a integrat foarte bine în viaţa sobră, în rigoarea ordinii şi disciplinei din seminar. Pe parcursul studiilor a acumulat o cultură vastă, dovadă fiind că, după ce devenise aviator, le recita colegilor săi versuri din poemul „De rerum natura” al lui Titus Lucretius Carus. Adolescentul şi-a îndreptat interesul spre zborul păsărilor, dar şi spre aviaţia română abia născută şi-l interesa totul despre avioane. Visul lui era să zboare, iar acest vis urma să i se împlinească…
La 24 ianuarie 1915 s-a înrolat în armată cu gradul de soldat, înscriindu-se la cursurile Şcolii de Pilotaj de la Băneasa. Acolo l-a avut conducător pe George Valentin Bibescu, iar ca instructor de zbor pe locotenentul Mihai Savu, un adevărat cavaler al aerului. Începând cu sfârşitul lunii martie 1915, timp de mai multe zile, a executat zboruri de aclimatizare, la limita unui sfert de oră, tur de pistă cu avionul Bleriot.
La 15 august 1915 a obţinut brevetul de pilot cu nr. 61, iar la 10 iulie 1916 a fost avansat la gradul de plutonier şi repartizat la Corpul Român de Aviaţie, fiind apoi avansat la gradul de sublocotenent la 1 octombrie 1916. Urcarea rapidă în ierarhia militară s-a realizat tocmai datorită talentului său şi pentru conştiinciozitatea cu care-şi îndeplinea îndatoririle de pilot pe un avion de luptă.
A solicitat superiorilor să fie trimis pe front. I se aprobă cererea şi a fost trimis la escadrila de recunoaştere aeriană şi bombardament uşor F 4. S-a remarcat în toate luptele pe care le-a purtat cu inamicul. La începutul anului 1918, unitatea sa de luptă a fost mutată pe frontul din Basarabia. Acolo a executat misiuni de recunoaştere şi bombardament asupra duşmanilor care cotropiseră acest pământ românesc.
Datorită aptitudinilor sale de zburător de elită, Vasile Niculescu este selectat, dintr-un mare număr de voluntari, pentru o misiune de mare importanţă pentru ţară. Toată conducerea ţării se afla la acea dată refugiată la Iaşi şi era necesar să fie duse în Ardeal documente importante pentru Unire, precum şi manifeste.
Avionul Farman 40 nr. 3240 a plecat de la Bacău şi a traversat munţii la 2600 m. Cei doi zburători erau bine îmbrăcaţi şi aveau feţele acoperite cu un strat gros de parafină, pentru a rezista la o temperatură de minus 35 grade C. La acea vreme, avionul nu avea carlinga acoperită, iar cei doi nu aveau nici armament individual. Pentru orientare, aveau la ei doar o busolă şi o hartă.
Comoara aflată asupra lor se compunea dintr-un sac cu manifeste şi o geantă sigilată, care conţinea trei documente foarte importante, pe care căpitanul Victor Precup trebuia să le predea membrilor Comitetului Naţional Român. Cele trei documente erau scrisoarea lui Ion I.C. Brătianu către Comitetul Naţional Român Central, scrisoarea preotului dr. Nicolae Bălan către Vasile Goldiş, preşedintele Co.C.N.R.C. şi cea a aceluiaşi preot către preotul Vasile Suciu.
Manifestele tipărite, care urma să fie lansate din avion, cuprindeau ordinul lui Constantin Prezan, general de corp de armată, care comunica populaţiei că, din ordinul regelui Ferdinand I, armata română a trecut Carpaţii şi că va păzi cu străşnicie viaţa şi avutul tuturor.
După două ore şi un sfert de zbor, avionul a aterizat în condiţii excelente pe Câmpia Libertăţii, aproape de Crucea lui Avram Iancu. Imediat, avionul a fost înconjurat de-o mulţime de oameni, care-i aplauda pe cei sosiţi şi striga „Ura!”. Toţi au venit să dea mâna cu aviatorii şi au semnat pe fuzelajul avionului şi pe aripile lui. S-au întors cu bine acasă după îndeplinirea cu succes a misiunii.
Revenit la unitatea sa, Niculescu va continua luptele cu inamicul. După terminarea războiului, a fost pilot în cadrul Grupului 1 Aeronautic între anii 1920-1923. La 24 octombrie 1923 a fost avansat la gradul de căpitan. La 1 octombrie 1924 a fost transferat la comandamentul Şcolii de Aeronautică, iar în anul 1925 a efectuat un stagiu de pregătire în aviaţia cehoslovacă. La 26 octombrie 1926, la cerere, a fost mutat la Centrul de Recrutare din Rădăuţi, părăsind astfel aviaţia. Ulterior, a fost mutat la Regimentul 96 Infanterie, iar la 31 octombrie 1937 demisionează din armată cu gradul de căpitan.
După stabilirea la Rădăuţi, a practicat meseria de ceasornicar. A murit la 24 aprilie 1981, maiorul în rezervă Vasile Niculescu fiind înmormântat în cimitirul din Rădăuţi. La capul lui trona o elice mare din bronz, pusă de membrii aeroclubului din localitate, elice care ulterior a fost furată. Acum, în locul ei, este o elice de aceleaşi dimensiuni, din lemn.
La împlinirea a 35 de ani de la trecerea sa în eternitate, în primăvara acestui an, Şcoala Gimnazială „Mihai Eminescu” din Rădăuţi, în colaborare cu Clubul Filatelic „Luca Arbure”, col. (r.) inginer Sergiu Ganea, fost aviator şi prof. dr. Sorin Trelea, preşedintele Clubului Aeronautic din Rădăuţi, pilot sportiv, a organizat o întâlnire cu elevii acestei şcoli. S-a organizat şi o expoziţie filatelică cu temele „Istoria aviaţiei române” şi „Cosmonautica”, amplasată pe coridorul şcolii. În cadrul manifestării au vorbit despre această temă Ilie Romaniuc, directorul şcolii, col. (r.) Sergiu Ganea şi prof. dr. Sorin Trelea. A fost evocată figura celui dispărut, dar şi cea a regretatei Felicia Ţigănescu, cea care a zburat cu planorul până la venerabila vârstă de 90 de ani.
Tuturor elevilor participanţi li s-a înmânat câte un plic realizat special şi lansat la poşta din localitatea, închinat evenimentului, iar în ziua comemorării, Sorin Trelea a zburat cu avionul deasupra cimitirului în care este înmormântat maiorul aviator Vasile Niculescu, lansând flori asupra mormântului acestuia.
S-a subliniat, în cadrul acelei întâlniri, că la data zborului toată lumea a aşteptat ca cei doi piloţi să fie decoraţi pentru acel zbor istoric, cu medalia „Mihai Viteazul”, clasa a III-a. Dar n-au fost…
Comentarii