O slujbă de pomenire în memoria deportaţilor şi deţinuţilor politici care au murit, dar şi pentru sănătatea celor care mai sunt încă în viaţă a fost oficiată, ieri, la Biserica-monument „Naşterea Maicii Domnului” din Suceava, de către preotul paroh Viorel Vîrlan. Pomenirea a fost organizată de dna Silvia Katharina Fuchs, în vârstă de 84 de ani, din Clit, care trăieşte acum în Germania, în districtul Waldkraiburg-Bavaria.
Ea s-a întors chiar pe locul din care, la vârsta de 13 ani, în 1945, a fost luată forţat, împreună cu o parte din familie, şi deportată în lagărul de muncă de la Turnu Măgurele.
Familia Silviei Fuchs a fost repatriată în Germania în 1940, dar în timpul războiului, după venirea ruşilor, au fost încărcaţi în trenul cu destinaţia Siberia, ne-a spus ea: „Am venit cu ruşii, în transportul pentru Siberia şi, la frontieră, lângă Oradea, ne-au întrebat: «De unde veniţi?» Le-am răspuns «Nici eu nu ştiu, venim ca ţiganii, din toată Europa». Un ostaş rus, când a văzut cât suntem de slabi, de bolnavi, de flămânzi şi distruşi a spus «Las’ să meargă ei înainte, că eu vă fur de aici» şi ne-a ascuns. Sovieticii au plecat şi noi am ajuns acasă, la Clit”.
Şederea în satul natal a fost însă de scurtă durată, povesteşte Silvia Fuchs: „Nu am stat o săptămână şi am fost anunţaţi să venim la Suceava, pentru 3 zile. Aici, pe locul unde se află biserica aceasta, erau jandarmii, Procuratura. Aveam 13 ani. Ne-au încărcat în căruţe cu cai şi ne-au dus în lagărul de muncă, de suferinţă de la Turnu Măgurele, unde am stat 7 luni de zile. Nici nu ştiu cum am rezistat”.
Amintirile desprinse din acele vremuri au fost publicate în romanul său memorialistic „Mireasa tiranilor”, apărut la Editura „Bucovina viitoare”, în 1998. Volumul a fost lansat de opt ori în România, în mai multe localităţi din ţară şi în judeţul nostru, la Rădăuţi, în decembrie 1998, iar la biserica din Clit, în august 1999. De câte ori şi-a lansat cartea în România, de tot atâtea ori şi-a sărbătorit şi ziua de naştere, dar din 2012 Silvia Fuchs n-a mai fost în ţară, până anul acesta, când i-a comemorat, din nou, pe toţi cei care au trăit, la fel ca ea, acele momente de adâncă amărăciune.
Comentarii