Lecţii de viaţă

„Cartea este oglinda în care trebuie să privim”, „fiecare creator îşi are o clipă numai a lui, în afara timpului propriu-zis, ca dar al naturii, şi rodeşte după sufletul celui care o poartă ca pe o rază de lumină”, „cititorul este însă filtrul obiectiv, cu un ochi în plus, capabil să descopere cu insistenţă şi acele mărunte calităţi care pot da textului frumuseţe şi valoare” spune Emil Simion, într-un lapidar, condensat text cu funcţie de profesiune de credinţă, de pe coperta a IV-a a celei mai tinere cărţi pe care o semnează: „Poveste de poveste… fascinaţia amintirii” (Ed. George Tofan, Suceava, 2016). În aproape 200 de pagini, cea de-a 12-a carte a scriitorului Emil Simion propune cititorilor 18 titluri: fie relatări de episoade decupate din realităţi cunoscute şi simţite, amintiri în care personajele sunt oameni de recunoscut, în carnea şi oasele, straiele şi faptele în care au fost receptaţi şi restituiţi literar, fie texte cu aspect de ficţiune, iscate din momente de viaţă adevărată. …„Povestea vieţii lor, ce poveste învolburată şi trepidantă, frumoasă acum, e o lecţie de viaţă şi pentru mine” (p. 20). Şi pentru dumneata, cititorule!  (L.D.C.)