După ce parlamentarii au plecat într-o vacanţă tot mai prelungită, ocupând acum lunile iulie şi august, plus o lună de iarnă, m-am aşteptat ca, an electoral fiind, activitatea partidelor, întrunirile politice, dezbaterile economice, sociale, culturale să umple golul din spaţiul public. Zadarnic. Partidele îşi fac şi ele siesta, lăsând goală scena politică. Linişte şi căldură mare! Guvernul Cioloş, în schimb, a preluat iniţiativa, devenind principalul jucător politic.
Am observat, de asemenea, că activitatea parlamentară a ţărilor dezvoltate e mult mai intensă, inclusiv în perioadele de vară, iar sesiunile generate de diverse evenimente, mult mai dese. Nu ştiu dacă la ei e vorba despre responsabilitate sau tradiţie, cutumă, dar la noi sigur este vorba de delăsare şi iresponsabilitate.
Vacanţa parlamentară din 2016 e una cu totul originală: crezând că vor aduna voturi din împiedicarea activităţii guvernamentale, parlamentul a restrâns dreptul de a emite ordonanţe, majoritatea alcătuită în jurul PSD temându-se că guvernul va reglementa relaţiile politicienilor cu Justiţia şi „pomenile electorale”. Nefiind la guvernare, liderii social-democraţi sunt foarte atenţi la doleanţele propriilor alegători, forţând guvernul să aplice legi discriminatorii, cum s-a întâmplat cu legea pensiilor pentru aleşii locali şi încă vreo trei-patru.
Aşa că guvernul Cioloş a devenit ceea ce trebuia să fie de la început: un policymaker, un făcător de politici publice. Iată Strategia Naţională Anticorupţie 2016-2020, lansată spre dezbatere publică în luna mai a.c., primeşte un puternic impuls prin participarea la discuţii nu doar a membrilor guvernului, ci şi a principalelor instituţii şi unităţi administrative centrale şi locale, a multor economişti de valoare şi a justiţiarilor.
Trebuie spus din capul locului că ar fi fost nevoie acută de activiştii şi specialiştii partidelor, ai parlamentului, cu atât mai mult cu cât, fără participarea şi mobilizarea tuturor celor ce suferă de pe urma faptelor de corupţie, lupta cu hoţia nu are şanse să izbândească. În loc ca partidele să puncteze electoral cu slogane precum „corupţia ucide”, „corupţia slăbeşte statul de drept”, „corupţia sărăceşte populaţia”, „corupţia distruge valoarea pe termen lung”, stau într-o atitudine păguboasă de noncombat şi de aşteptare.
A doua situaţie în care partidele îşi dovedesc incapacitatea este repoziţionarea României după Brexit şi în timpul procesului de retragere a Marii Britanii din UE, lăsând iniţiativa numai în sarcina guvernului şi a preşedintelui Iohannis. După o radiografie dură a activităţii organismelor europene, guvernul consideră că România trebuie să contribuie mai mult la întărirea leadershipului UE. Or, în acest complicat proces, prezenţa şi atitudinea „proactivă” ale partidelor erau menite să asigure factorilor de putere mai multă hotărâre şi legitimitate. Pentru partide însă mai important era concediul fără griji.
În această perioadă guvernul lansează şi alte iniţiative de reformare a unor importante sectoare ale vieţii şi administraţiei publice, redeschizând câteva vechi dosare privitoare la regionalizare, fiscalitate locală, eficienţa banului investit de către bugetele locale, democraţia participativă, independenţa Justiţiei, profesionalizarea structurilor de management…
Se cuvine o primă concluzie: sloganele şi vectorii de mai sus, de care momentan se îngrijeşte doar guvernul Cioloş, vor constitui principalele teme ale campaniei electorale din toamnă, asta în caz că nu se va cădea din nou în mocirla bătăliilor de sumă nulă de tipul: ai noştri, ca brazii, drepţi şi cinstiţi, iar ai voştri, neica-nimeni, habar n-au şi hoţi.
Până la perioada electorală, însă, atât politicienii, cât şi guvernanţii au de rezolvat câteva dosare grele: pregătirea unor programe politic-economice pentru suplinirea ieşirii Marii Britanii din UE, revizuirea sistemului de relaţii cu Turcia în caz că raportul ei cu NATO şi emigraţia se va schimba, aşa cum procedează şi celelalte state europene. Cât despre îndelungata vacanţă…
Comentarii