Unul dintre elementele primordiale ale vieţii (alături de pământ, aer, foc) este apa, pe care Dumnezeu a rânduit să o trimită pe pământ sub formă de ploaie. Aceasta este credinţa populară care încearcă să explice orice fenomen meteorologic. Aşadar ploaia are origine divină, cunoscându-se în acest sens multe legende în care se povesteşte cum Dumnezeu, însoţit de Sf. Petru, mergea prin sate şi le dădea oamenilor după cum meritau.
Se spune în popor că ploaia vine din al nouălea cer, trecând pe rând prin celelalte ceruri, fiind adusă de zmei/balauri care puneau ploaia în nori, după ce coborau pe pământ pe drumul curcubeului şi luau apă din râuri. Astfel, norii creşteau precum aluatul dospit, ca apoi să vină ploaia.
Se făceau unele interpretări în funcţie de zilele în care ploua, deoarece, dacă ploua în zile importante de peste an, acestea erau semne demne de luat în seamă. Astfel, dacă ploua în ziua celor 40 de Mucenici (9 martie) se spunea că va fi un an bun pentru albinărit; dacă ploua de Florii, se ştia că va ploua încă multe zile la rând; dacă ploua de Paşte, oamenii ştiau că va fi vreme ploioasă până la Rusalii; dacă ploua în Vinerea Mare (căreia i se mai spune şi Vinerea Neagră sau Vinerea Seacă), era semn de belşug pentru vara ce urma să vină. Ploaia cu soare prevestea secetă, mană pentru recolte şi se ştia că plouă cu soare atunci când o fată mare păcătuia şi rămânea însărcinată sau o babă rămânea însărcinată. La fel, dacă ploua mărunţel şi îndelung, atunci cineva se spânzurase, lovind în echilibrul moralităţii şi echilibrul vieţii. Semnele de ploaie, semne răstălmăcite de popor, s-au dovedit în timp a avea rădăcini în adevărurile ştiinţifice: dacă soarele la răsărit este roşu, dacă soarele are împrejur un cerc strălucitor ori dacă luna răsare acoperită de nori, atunci cu siguranţă că va ploua.
De multe ori vara plouă cu grindină. Ce este grindina şi de unde vine ea? În popor se spunea că grindina (piatra, gheaţa, zloata) cădea pe pământ atunci când Sf. Ilie, cel care umbla cu căruţa prin cer, o sfărâma cu maiul sau când Arhanghelul Mihail o tăia cu sabia, luând astfel naştere credinţe şi practici populare bogate în semnificaţii. Pentru a fi ocrotiţi de grindină, pentru ca gospodăriile şi recoltele să nu aibă de suferit de pe urma gheţii, oamenii respectau unele zile, serbându-le. Se ţineau cu străşnicie cele nouă joi de după Paşte, cât şi Zilele Ghermanului (12 mai), Duminica Mare (16 iulie), Sântilie (20 iulie), Sântamaria Mare (15 august). Unele semne – cum ar fi să tune primăvara când încă nu s-a topit zăpada – prevesteau o vară cu ploi cu gheaţă, practicile păgâne întrepătruzân-du-se cu cele creştine şi dând naştere altora noi. În acest sens, copiii nu erau lăsaţi să mănânce mere până în ziua de Sf. Ilie, se sfinţeau ogoarele, câmpurile, preoţii mergând cu icoanele în ţarini (îndeosebi la Rusalii); la capătul ogoarelor se îngropa anafură de la Paşte sau se împlânta toporul în pragul casei/la hotarul satelor.
Riturile erau însoţite de incantaţii: ,,Fugi, ploaie mare,/ Că te-ajunge mândrul Soare/C-un par, c-un mai/Cu sabia Arhanghelului Mihai!”. Tot ca practici de ocrotire a caselor de grindină se aprindeau mâţâşorii de salcie sfinţiţi de Florii, până atunci păstraţi la icoane, fumul având rol de îndepărtare a norilor negri. De asemenea, gospodinele aşezau, încrucişate, în ogradă, cociorva şi lopata cu care se scotea pâinea din cuptor. Ele nu spălau pânză şi cămăşi timp de două săptămâni după Bobotează, deoarece în acest timp apele sunt sfinţite.
Şi astăzi se trag clopotele când pe cer norii negri prevestesc grindină (această practică are şi suport ştiinţific) şi se aprinde lumânarea de la Înviere.
Toate aceste superstiţii şi practici au rădăcini precreştine, iar ele nu fac altceva decât să îmbogăţească şi mai mult zestrea spirituală a acestui popor atât de binecuvântat în ceea ce priveşte obiceiurile şi tradiţiile.
Rusu Lenuţa, Fălticeni
Comentarii