Cine a călătorit în marile aglomerări urbane ale Europei a rămas şocat de imaginile cerşetorilor români, preponderent de etnie romă, care şi-au mutat locul de „muncă” de pe străzile patriei în locuri aglomerate din Occident, pieţe, bulevarde, gări, metrou, intrarea în muzee şi edificii de cult. Este prima imagine despre România de care se lovesc autorităţile şi cetăţenii altor state.
În mediile occidentale de informare, arareori afli ştiri despre lucrătorul român cu înaltă calificare, despre tinerii noştri campioni la învăţătură în celebrele lor universităţi, despre manageriatul marilor companii dominat de specialişti români sau despre oamenii noştri de succes în afaceri care s-au integrat perfect în silul lor de viaţă. Ei, bine, chiar dacă aceştia alcătuiesc imensa majoritate, nu e zi ca televiziunile să nu reia stop-cadre cu copii cerşind, cu părinţi care stau ceva mai departe făcând acelaşi lucru şi, uneori, cu palatele construite în România cu banii, mulţi-puţini, „câştigaţi” din cerşit ori din ajutoare generoase primite de la guvernele ţărilor-gazdă. Dorm pe unde apucă, şi-au încropit tabere prin parcuri, pe sub poduri, locuri mai ferite şi chiar prin cimitire.
Evident că, în civilizaţia lor aşezată, astfel de subiecte fac rating uriaş, de aceea politicienii speculează milogeala şi mizeria cerşetorilor noştri în scopuri electorale. În consecinţă, în Marea Britanie, Franţa, Olanda, Belgia, Suedia, Norvegia… se adună nu puţine voturi prin ameninţarea cu străini poftitori de locuri de muncă ori cu invazia sărăntocilor din Europa de Est, mai cu seamă din România şi Bulgaria.
Din păcate, în campania pentru Brexit, imaginea lucrătorilor români în Marea Britanie a fost terfelită nu doar de afişele UKIP ca niciodată până azi: atacuri verbale, comentarii batjocoritor-ironice, limbaj xenofob, afişe anti-imigraţie şi chiar atacuri fizice. Şi toate fără ca măcar o autoritate a statului român, de la ministru de externe la preşedinte sau de la ambasadori la consuli, să ceară explicaţii la momentul oportun şi să protesteze. Nu asta le era principala grijă? Cu ce obraz le vor cere politicienii votul la toamnă?
Situaţia cea mai gravă este însă alta: în Occident, foarte mulţi din managerii marilor firme, concerne, transnaţionale, instituţii publice, o mulţime de medici şi înalţi funcţionari… sunt români, iar imaginea lor este foarte importantă. Ferice de ei că acolo, într-un climat de ordine şi meritocraţie, au reuşit să se impună prin înaltă ţinută, competenţă şi expertiză adunate după studii şi examene îndelungi şi foarte dificile, dar statul român nu face nimic pentru a-i susţine. Măcar moral. Iar imaginea publică a unei pletore infracţionale de provenienţă românească nu le face deloc bine. Nici nouă, acasă. Nici României.
Ce e de făcut? Au existat zeci de programe europene pentru integrarea, educarea, şcolarizarea… lor, pe zeci de milioane de euro, dar rezultate nu se văd. Unii implementatori de astfel de programe nu şi-au făcut datoria, ba chiar au fraudat banii oferiţi cu nobleţe de marii donatori, de aceea statul român a început să le ceară socoteală, mulţi ajungând cu dosare la DNA şi condamnări în justiţie. Singura consecinţă? S-au înmulţit palatale cu multe turnuleţe. Concomitent, abandonul şcolar cunoaşte cifre ameţitoare pentru un stat membru al UE.
De ce nu dispare fenomenul cerşetoriei, deşi în unele ţări vestice este incriminat? Fiindcă, la noi, cel puţin, a devenit o adevărată industrie, mai întâi locală, iar apoi cu filiale în mai toate ţările lumii. Capii cerşetoriei de pe străzile europene sunt în România, dacă e vorba de populaţia romă, iar autorităţile, legiuitorul tratează situaţia cu multă, foarte multă, îngăduinţă, cu toate că, de 25 ani, ne produc un rău imens.
Există minorităţi rome şi în Ungaria, şi în Polonia, şi în alte ţări, dar mizeria cerşetoriei româneşti s-a întins peste Europa, iar unele din cauzele neadmiterii în spaţiul Schengen o constituie imposibilitatea integrării sociale, a emancipării acestei etnii. Să nu fie conştienţi liderii lor şi ai noştri de importanţa şcolii şi a respectului pentru ceilalţi?
Comentarii