Cu paşi nesiguri, temându-se parcă de iarna ce nu voia încă să plece de pe meleagurile noastre, Primăvara se furişa în livezile pustii, cu arbori goi, pe ale căror ramuri închircite de frig depunea câţiva muguraşi, apoi trăgea de urechi firele plăpânde de iarbă să le scoată la lumină, după care se prelingea, trecând prin holurile triste ale şcolii, în sufletele copiilor, spre a-i ademeni afară, la joacă. Nu avea succes, căci nimic nu-i putea scoate din cuiburile călduţe, artificial luminate de nişte „sori” palizi, unde copiii preferă să se dedice studiului. Până într-o zi, când… prin geamurile deschise ale claselor aveau să intre năvalnic mirosul proaspăt al florilor, un parfum vrăjit al cerului. Ca-n basmele bunicilor, mirosul ameţitor al Primăverii le-a trezit dorul de soare, de libertate, de cântece, iar atunci valurile de simţăminte le-au transformat dorul în energii creatoare pe care să le ofere mai ales adulţilor care, goniţi de grijile cotidiene, au uitat să se mai bucure de darurile divine. Ochii lor iscoditori au urmărit cu aviditate transformarea naturii şi, atunci când oraşul şi-a terminat metamorfoza, au hotărât să-şi unească sufletele într-o simfonie dedicată florilor de primăvară, ştiind că-n spatele acestora sunt ei, florile Şcolii Gimnaziale „Regina Elisabeta” din Rădăuţi!
Educatorii şi părinţii au simţit freamătul din sufletele şcolarilor şi, umăr lângă umăr, au brodat un amplu scenariu pentru „florile” lor, un scenariu ce va cuprinde acţiuni care să le valorifice energiile creatoare, imaginaţia şi să le potolească dorul de „frumos”. A fost cea de-a unsprezecea manifestare a bucuriei de a reveni la viaţă după o iarnă tristă şi împovărătoare, a unsprezecea ediţie a manifestării „Simfonia florilor”! Cunoscând deja preocuparea permanentă a dnei director Marcela Ţugulea pentru educarea estetică a copiilor prin valorificarea potenţialului nativ, dna ed. Floriţa Brăescu şi dl Radu Ianovici, preşedintele Asociaţiei de părinţi din şcoală, trec la acţiune, investigând dorinţele potenţialilor protagonişti şi pe cele ale coordonatorilor, selectând talente, distribuind roluri şi concepând scenarii care să impresioneze, să stimuleze respectul pentru valorile perene şi să motiveze efortul tuturor. Lumina reînvierii, furişată prin ochii şcolii în sufletele copiilor, avea să se împletească astfel cu zumzetul glasurilor unite pentru a-şi cânta bucuria, transformând această clădire patinată de vreme într-o superbă grădină, asemănătoare livezilor înflorite unde-şi caută albinele nectarul.
Bob lângă bob se strâng peste 40 de momente într-un frumos şirag cu care copiii vor să împodobească Primăvara! Solişti vocali şi instrumentişti (pian, vioară, chitară, orgă), duete şi grupuri vocale, diferite tipuri de dans – vals vienez, dans sportiv, dans modern, dans popular, dans tematic, dans de caracter, dans de societate, dans mixt-pop/dance, dans latino – ai căror coordonatori, fie pentru solişti, fie pentru dansuri sunt Camelia Zelinschi, Floriţa Brăescu, Mihaela Popescu, Luciana Calancea, Liliana Drehuţă, Anca Tiron, Mihaela Hurjui, Loredana Pascal, Iulia Ichim, Mihaela Cârdei, Elena Maxim, Claudea Gălăţeanu, Loredana Preceşniuc, Ancuţa Nichiforel, Maria Ihnatiuc, Brânduşa Grigorean, Cristina Bodnar, Nicoleta Golea Cătălina Cruţ, Maria Telişcă, Anca Tiron, Mihaela Hurjui, Vasile Hrihor, Ana Teişanu, Cătălina Cruţ, Magda Trufin, care au lucrat împreună cu ai lor copiii sub atenta îndrumare a coregrafilor Floriţa Brăescu, Alina Roantă, Mihai Siminiuc, Bogdan Popovici şi Constantin Bucătaru.
Aşadar, după o lungă şi intensă pregătire, pe 26 mai a.c., la Casa Municipală de Cultură din Rădăuţi, într-un decor, magistral conceput de învăţătoarele Loredana Pascal şi Anca Tiron, vocea învăluită de emoţie a DJ-ului Radu Ianovici curmă orice sunet din sală când anunţă programul manifestărilor ordonat de dna Floriţa Brăescu şi, rând pe rând, în faţa părinţilor, a bunicilor, a membrilor comunităţii rădăuţene, drăguţele „buburuze” ale grădiniţei încep să susure printre dinţişorii lipsă cântece alese pentru a vrăji primăvara şi-a o determina să nu mai fugă de frica frigului afurisit; apoi, împreună cu inimoasele lor Doamne, demonstrează că pot alunga tristeţea bătând aprig pământul în dansuri ameţitoare sau formând cercuri magice cu care s-o înlănţuie aici, pe meleagurile bucovinene. Cu doar câţiva centimetri mai înalţi, „piticii”, „spiriduşii”, „prinţii” şi „magicienii” claselor pregătitoare şi ai claselor primare dau pinteni avântului în jocuri minunate, în duete asemănătoare clinchetului de zurgălăi din noaptea de Anul Nou, iar gimnaziştii epatează auditoriul cu frumuseţea gesturilor şi cu armonia sunetelor. O beţie de culori se desfăşoară pe scenă, dovadă că Primăvara a acceptat bucuroasă rolul de Regină a ţinutului şi primeşte ofrandele!
După ce zile în şir părinţii au trăit emoţia căutării unei costumaţii adecvate decorului, acum, în ziua manifestării, aşezaţi cuminţi în fotolii, aceştia îşi simt inima cât un purice de frică. Deşi au mai fost ocazii când ai lor prunci au evoluat în faţa spectatorilor, astăzi se roagă lui Dumnezeu să nu le încâlcească limbile, să nu le îndoaie genunchii sau să le înroureze ochii. Ca într-o scară a vieţii, a valorilor, pe scenă apar copiii de la grădiniţă, apoi cei ai ciclului primar şi ai ciclului gimnazial, tocmai pentru a demonstra cursul firesc al educaţiei ce se lărgeşte de la un an la altul.
Impresionantă este şi atitudinea coordonatorilor care, cunoscând fragilitatea caracteristică vârstei, se temeau ca nu cumva copiii să se intimideze şi să greşească, să strice armonia întregului. De aceea, după ce aceştia se retrag în spatele cortinei, nu mai prididesc să-i sărute cu drag, să-i mângâie şi să-i îmbrăţişeze, singura recompensă dorită de micuţi. Într-unul dintre fotolii oricine o poate vedea pe doamna director, în poziţia specifică Omului destinat a fi Dascăl adevărat. Nu se mişcă, nu vorbeşte, ci soarbe cu ochii bucuria copiilor ce evoluează pe scena din faţa ei. Pare încremenită în aşteptarea sfârşitului reprezentaţiei.
Aceeaşi emoţie se citeşte şi pe chipurile reprezentanţilor mass-media, M Style Studio Suceava şi Cromtel, care cântă cu plăcere alături de micuţii artişti imnul Primăverii: „În poiana muzicii, / Cântă albinuţele./ Dinspre lac se-aude / Corul de broscuţe./ Bondaru-i la microfon, / Cel mai super bariton./ Greieraşu-i dirijor, / Cântă doar în sol major. / În văzduh, mii de viori / Ne cântă vise din flori…”.
Pentru copii, ropotele de aplauze ce urmează fiecărei evoluţii sunt la fel de valoroase ca aprecierile coordonatorilor, singura diferenţă dintre ele fiind aceea că unele au fost la scenă deschisă, iar celelalte, în umbra cortinei.
Atmosfera caldă din sală se revarsă afară odată cu părinţii ce strâng în mâinile lor palmele transpirate ale pruncilor îmbătaţi de mirosul, de cântecul şi de culorile Primăverii, dar şi cu paşii tremurători ai dascălilor care trebuie să-şi ascundă oboseala pentru a putea face faţă viitoarelor confruntări cu „judecata” generaţiilor!
Comentarii