„Maica Domnului este crinul neamului omenesc” (II)

 După rugăciune, microbuzul a luat-o la drum, fără zăbavă, urmând un alt traseu decât acela pe care am călătorit în noaptea ce a trecut, cam după o jumătate de oră oprind la prima pensiune, unde ghidul nostru ne-a stabilit micul dejun. Cu preţul de 14 lei ne-am „trezit” într-un local elegant nu numai prin aspectul său interior, ci şi printr-o curăţenie şi o servire ireproşabile. Printre cei 19 pelerini nu am remarcat niciun fumător! Deoarece era interzis tabacul în localurile publice! Desigur, da, însă nici afară şi, Doamne fireşte, în perimetrul mormântului! Acolo eram în „Imperiul divinităţii”, un asemenea gest cred că era interzis printr-o lege nescrisă datorită locului unde ne aflam. În schimb, o ceaşcă de cafea o puteai afla, cu uşurinţă, pentru „alungarea” falsă a oboselii acumulate pe tot parcursul nopţii nedormite. Am servit-o după micul dejun de post şi… „dă-i bice!” cum este o vorbă dar, evident, nu la maşină!

Am menţionat încă de la începutul scrierii că, practic, toţi ocupanţii microbuzului ne asumam consecinţa unui pelerinaj comprimat în timp şi, ce mai tura-vura, într-o zi (24 de ore) Câmpulung-Prislop dus-întors, în care erau incluse 5 ore petrecute la Prislop, ca şi opririle scurte de pe trasee. Astfel că cel mai important obiectiv, la reîntoarcere, a fost vizitarea unor mănăstiri, limitându-ne la rugăciunea de la icoane, la introducerea pomelnicelor şi a banilor în cutiile cu o astfel de destinaţie. Astfel am trecut pragul Mănăstirii Prislop (înaintea pelerinajului la Sfântul mormânt al Părintelui Arsenie Boca care, în viaţă fiind, a slujit în locaşul de cult respectiv ca stareţ). Apoi, în ordinea deplasării, ne-am rugat la mănăstirile Remeţ, Dumbrava (unde 150 de copii orfani, părăsiţi de părinţi şi cu diferite dizabilităţi, ca şi 80 de bătrâni erau în grija unor măicuţe), Nicula în care, ceva mai devreme de am fi poposit, am fi putut vedea la final de slujbă icoana în care Maica Domnului lăcrimează, şi Mitropolia Alba Iulia, o construcţie monumentală!

Vremea era cu mult soare şi cerul senin. După trecerea prin Turda, ocolind Clujul, Gherla şi alte oraşe, mai bine spus orăşele, am realizat cât de darnică este natura şi, savurând cu privirea câteva din frumuseţile ei, mi-am dat seama ce frumoasă ţară avem! Uimit încă şi de cele 10 culmi înzăpezite ale munţilor Făgăraş, admirate prin geamul microbuzului (desigur iluzia optică creându-ne impresia că sunt foarte aproape de noi) şi casele risipite pe colinele sau prin văioagele înecate în verdele pomilor deja înfloriţi sau al păşunilor fragede…

Şoferul profita de panglica şoselei, oprind la intervale de timp tot mai lungi în cazurile aprovizionării cu apă de la izvoraşe pentru a ne potoli setea. Apoi, fiind trecută ora amiezii, omul de la volan mai oprea pe la unele buticuri, patiserii pentru cine dorea să ia o gustare. Bani avea fiecare însă masa de prânz la vreun restaurant din numeroasele de pe parcursul traseului ar fi însemnat timp! Aşa că se îmbuca câte ceva prin localurile amintite. Mulţi colegi de pelerinaj renunţau la o astfel de gustare preferând „o porţie de sforăit!”. Eu, odată cu intrarea în oraşul Bistriţa, mă şi gândeam că din Câmpulung Moldovenesc va trebui să apelez la un taxi pentru a sosi abia seara târziu acasă, în oraşul respectiv hotelul Zimbru nefiind disponibil pentru cazare din pricina unor reparaţii… Şi, nefiind toţi cei din microbuz câmpulungeni, cred că niciunul dintre aceştia n-ar fi găsit un spaţiu sigur pentru somnul binemeritat!

Ajungem la pasul Tihuţa, hotar dintre judeţele Suceava şi Bistriţa-Năsăud. Pe dreapta zărim crestele înzăpezite ale Călimanilor. Pe aceeaşi parte observăm şi hotelul Dracula, Crucea de pe piatră Fantoma. Dezmeticit, şi ghidul ne arată munţii Rodnei şi stâncile Călimanilor numite cei „12 Apostoli”. Nu uită să ne arate muntele Ouşorul, acum rămăşiţele unui vulcan stins, şi Exploatarea de turbă. Gata! Seara e plăcută, cu frumoasele pajişti luminate de apusul blând şi multă răcoare. Suntem de ceva timp în Bucovina şi coborâm din maşină inspirând cu nesaţ aerul „de acasă”. Minunata zonă a Dornelor! Într-o oră vom fi la Câmpulung. Locuri dragi inimilor noastre. Şi deodată ghidul nostru Dragoş Forminte dă startul unui cântec în care laitmotivul este Dumnezeu. Absolut toţi pelerinii cântăm această melodie pentru a ne încheia pelerinajul cu o stare de bună dispoziţie şi a ne reaminti de sfatul Părintelui Arsenie Boca, din cărticica cu învăţăturile Sale: „Rugaţi-vă neîncetat, Rugaţi-vă neîncetat…” (DECEBAL ALEXANDRU SEUL)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: