Înălţarea Domnului – Ziua Eroilor
În Biserica Ortodoxă Română, sărbătoarea Înălţării Domnului este şi ziua dedicată pomenirii eroilor neamului.
Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 şi 2001, sărbătoarea Înălţării Domnului a fost consacrată ca Zi a Eroilor şi Sărbătoare Naţională Bisericească. Totodată, Legea 379/2003, privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război a proclamat cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paşti, sărbătoarea Înălţării Mântuitorului Iisus Hristos, Ziua Eroilor potrivit tradiţiei, ca Sărbătoare Naţională a poporului român.
În această zi, în toate bisericile, mănăstirile şi catedralele ortodoxe din ţară şi străinătate se face pomenirea tuturor eroilor români căzuţi de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă pentru credinţă, libertate, dreptate şi pentru apărarea ţării şi întregirea neamului. Slujbele de pomenire sunt oficiate după Sfânta Liturghie şi la cimitirele, troiţele şi monumentele dedicate cinstirii eroilor neamului.
Ziua eroilor
De praznicul Înălţării Domnului, Biserica Ortodoxă Română sărbătoreşte şi pomeneşte pe toţi eroii, ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile şi din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român, deci îi sărbătoreşte pe toţi eroii care s-au jertfit pe acest pământ din primele veacuri şi până la eroii credinţei care au pătimit în timpul prigoanei comuniste şi sfârşind cu martirii de la Revoluţia din decembrie ’89.
Şi când vorbim despre martirii din timpul golgotei comuniste nu ne gândim doar la cei care au pătimit în temniţele din ţară, ci începem cu eroii care au luptat în Primul şi cel de-al Doilea Război Mondial, apoi ne gândim la martirii români bucovineni care au murit în diverse masacre locale precum cel de la Fântâna Albă, apoi pomenim pe cei mulţi şi neştiuţi deportaţi în lagărele sovietice, precum Vorkuta, Astrahan sau Oranki, apoi îi cinstim pe cei care au murit în temniţele din ţară; pe cei ucişi în reeducările de la Piteşti, Gherla şi Canal, pe cei exterminaţi prin muncă forţată la Canal, Cavnic şi Baia Sprie şi pe cei lăsaţi să moară în agonie la Târgu Ocna, Miercurea Ciuc, Aiud, Jilava, Galaţi ori Sighet, apoi îi comemorăm pe luptătorii anticomunişti din munţi, pe ţăranii care s-au opus colectivizării şi sfârşim prin a-i cinsti pe martirii lui Hristos de la Revoluţia din decembrie ’89. Un lung şir de martiri, cărora le datorăm tot ce avem mai scump ca oameni: libertatea şi identitatea noastră creştină.
Totuşi, este de trebuinţă să amintim că există deosebiri între eroii neamului şi martirii/mucenicii lui Hristos. Eroul este prin excelenţă un luptător care îşi pune viaţa zălog pentru apărarea integrităţii teritoriale sau pentru întregirea neamului. Lupta eroului se dă mai mult în planul lumii acesteia, pe orizontală. În schimb, martirul este un martor al lui Hristos, un mărturisitor al lui Dumnezeu, a cărui unică armă este credinţa, iar lupta sa este una prin excelenţă pe verticală. Împreună, lupta eroilor şi a martirilor dată atât pe coordonatele orizontalei, cât şi pe ale verticalei, simbolizează crucea acestui neam, pe care ei s-au răstignit, câştigând viaţa de veci. Dar pentru că neamul acesta românesc este în esenţă creştin, eroii neamului sunt într-o măsură şi martiri ai lui Hristos, iar martirii lui Hristos sunt într-o măsură şi eroi ai neamului. Pe scara timpului, Hristos Domnul le-a împletit destinele, într-o nevăzută frânghie a jertfei, ce se înalţă până în Împărăţia Cerurilor. Iar dacă ne vom ţine tare de această frânghie, şi vom începe a ne înălţa pe ea, vom auzi bătând clopotele veşniciei, chemarea la Hristos… întoarcerea la Hristos, singura soluţie viabilă de ieşire din impas a acestui popor.
Şi eroii noştri, cei mai mulţi dintre ei, zac în anonimat, dar nu sub lespezile de piatră şi mormanele de moloz, ci sub lespezile nepăsării noastre. Au trecut peste douăzeci şi şase de ani de la căderea regimului comunist şi încă avem eroi şi martiri ai neamului decretaţi ca fiind „bandiţi”, „fascişti” şi „criminali”, dar în conştiinţele noastre le purtăm, cu evlavie, recunoştinţă veşnică. Condamnările lor nedrepte, cu nedreptate strigătoare la cer, la zeci de ani de închisoare sau moarte, sunt dovada de netăgăduit că ei au urmat lui Hristos, după cum Însuşi Mântuitorul dă mărturie că „dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este-al ei; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea vă urăşte lumea. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul ei. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.” Şi de aici înţelegem că procesele de mascaradă ale comunismului, în care au fost condamnaţi eroii şi martirii neamului din secolul XX, au fost de fapt o reiterare în masă a procesului şi condamnării lui Hristos Dumnezeu la moarte. Hristos a fost incomod lumii acesteia pentru că a condamnat păcatul din ea. Ei, cei pe care îi cinstim astăzi, au fost incomozi lumii acesteia, pentru că au făcut acelaşi lucru ca şi Hristos. De aceea partea lor este cu Hristos iar lumea rămâne cu crizele ei până se întoarce la Hristos.
Şi în ciuda tuturor nedreptăţilor suferite, eroii şi martirii noştri sunt fericiţi în veşnicie căci „fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura”. Aşa încât „dăm slavă lui Dumnezeu că pe pământul ţării acesteia au crescut atâţia martiri, în toată istoria noastră, până în vremurile noastre. Asta ne obligă foarte mult pe noi. Pământul din jurul închisorilor şi alte locuri din ţară sunt pline de oseminte ştiute şi neştiute ale celor care au fost ucişi şi care au mărturisit pe Hristos până în ultima clipă.”
Despre Bucovina, marele nostru poet Mihai Eminescu spunea că este „cea mai frumoasă parte a Moldovei, cu Câmpulungul, vechea republică română, cu Suceava, capitala Domnilor eroi, cu cele mai renumite şi bogate mănăstiri …”
Pasul Mestecăniş se află în sud-estul Obcinii Mestecăniş, la o altitudine de 1099 m. Pasul asigură legătura între Depresiunea Dornelor şi Depresiunea Câmpulung Moldovenesc. Aici, în inima Bucovinei, înconjurată de munţi ca o cetate se află Mănăstirea „Înălţarea Domnului”, ridicată în cinstea fericiţilor întru adormire eroi, ostaşi şi luptători români, din toate timpurile şi locurile, căzuţi pe câmpurile de luptă, în lagăre şi închisori, pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului românesc, pentru libertatea şi demnitatea noastră.
Mănăstirea „Înălţarea Domnului” se află într-o frumoasă poiană de pe Culmea Giumalăului, cu vedere spre Muntele Giumalău, numită Poiana Fierului, situată la 4 km pe traseul turistic ce leagă Pasul Mestecăniş de vârful Giumalău. Mănăstirea, iniţial schit, a luat fiinţă prin donarea suprafeţei de pământ de către familia Iacoban, din Iacobeni. Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor a aprobat înfiinţarea schitului, şi în anul 1992 a fost sfinţit locul pentru ridicarea bisericii. Sub îndrumarea primului egumen, Protosinghelul Daniel Leonte, s-a ridicat acest sfânt locaş cu hramul „Înălţarea Domnului”, ajutat fiind de credincioşii din satele, comunele şi oraşele învecinate, precum şi de iubitorii de Hristos din ţară. În aceeaşi măsură s-a îngrijit şi de organizarea unei obşti monahale cu trăire duhovnicească, specifică acestei tebaide româneşti care a fost şi este ansamblul de mănăstiri, schituri şi sihăstrii din zona munţilor Rarău şi Giumalău.
Ansamblul schitului are în componenţa sa: Biserica cu hramul „Înălţarea Domnului”, care a fost sfinţită în anul 1995 de Înaltpreasfinţitul Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, Paraclisul cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, sfinţit în anul 1996 de Înaltpreasfinţitul Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, clopotniţa în care se află două clopote ce vestesc timpul rugăciunii, prăznicarul, stăreţia, chiliile monahilor şi o gospodărie anexă pentru animale; toate construcţiile fiind din lemn.
După plecarea egumenului Protosinghel Daniel Leonte în anul 2000, la Mănăstirea „Sfântul Ştefan cel Mare” din judeţul Bacău, ceilalţi egumeni, Ierom. Gherasim (2000-2003) şi Ierom. Ambrozie (2003-2006), au întreţinut schitul în limita fondurilor de care dispuneau. La 1 ianuarie 2005, Schitul „Înălţarea Domnului” a fost ridicat prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi cu Înalta binecuvântare a Înaltpreasfinţitul Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, la rangul de mănăstire, astfel că începând cu această dată Schitul „Înălţarea Domnului” devine Mănăstirea „Înălţarea Domnului” iar egumenul trece la titulatura de stareţ.
În data de 1 mai 2006 am fost numit stareţ al Mănăstirii „Înălţarea Domnului”, găsind ansamblul monahal într-o uşoară stare de degradare, astfel că m-am implicat în renovarea bisericii şi a clădirilor. În acelaşi an, 2006, am intrat la doctorat în cadrul Facultăţii de Teologie a Universităţii „Ovidius” din Constanţa, specializarea Drept Canonic, îndrumător fiindu-mi prof. univ. dr. Nicolae Dură, în anul 2012 devenind Doctor în Teologie.
Întrucât ansamblul monahal nu făcea faţă nevoilor mănăstirii în privinţa locurilor de cazare, în anul 2010 am început construirea obiectivului „Spaţii administrative şi chilii”, o clădire din cărămidă, spaţioasă, care să întrunească toate facilităţile pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţilor mănăstirii. Astăzi mănăstirea se află într-un amplu proces de construcţie, care cu ajutorul Bunului Dumnezeu şi al oamenilor de bine, nădăjduim să-l ducem la împlinire.
Hramul mănăstirii
Hramul constituie numele oficial al oricărui locaş de cult, fiindcă el este stabilit chiar de la alegerea locului în care urmează a fi construit şi este anunţat oficial de către ierarh la celebrarea sfinţirii edificiului. Hramul este un moment de sărbătoare şi bucurie revărsată din darul ocrotitorului sfântului locaş, mănăstirea noastră avându-l ocrotitor pe însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
În data de 9 iunie 2016, Mănăstirea „Înălţarea Domnului” îşi va serba tradiţionalul hram. Cu această ocazie, în data de 8 iunie 2016, de la ora 17.00, credincioşii vor putea participa la slujba Vecerniei şi a Litiei. Sărbătoarea va continua a doua zi cu Utrenia şi Sfânta Liturghie, începând cu ora 8, oficiată de reprezentantul Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, iar la sfârşitul Sfintei Liturghii, se va oficia la mormintele eroilor din cimitirul mănăstirii pomenirea tuturor eroilor români căzuţi de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă pentru credinţă, libertate, dreptate şi pentru apărarea ţării şi întregirea neamului. După slujba de comemorare, credincioşii sunt invitaţi în trapeza mănăstirii, pentru a participa la agapa frăţească pregătită pentru toţi cei veniţi la sărbătoarea hramului mănăstirii noastre.
Cu acest prilej, mulţumim Bunului Dumnezeu pentru că ne ajută în tot ceasul să împlinim misiunea la care suntem chemaţi. Mulţumim de asemenea Înaltpreasfinţitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, pentru părinteasca binecuvântare, mulţumim instituţiilor statului şi celor care le conduc, care au sprijinit realizările noastre de până acum şi nu în ultimul rând mulţumim tuturor celor care trec pragul bisericii şi participă la slujbele mănăstirii, unde îşi găsesc alinarea sufletească şi trupească, fiecare după credinţa lor.
Deoarece problemele financiare cu care ne confruntăm depăşesc puterile noastre de a duce la bun sfârşit lucrarea începută, orice sprijin financiar din partea dumneavoastră este binevenit. Venim cu rugămintea de a ne ajuta în rezolvarea acestei nevoi a mănăstirii în limita posibilităţilor dumneavoastră, ajutor ce ne-ar uşura foarte mult osteneala ridicării şi terminării clădirii. Pentru aceia ce vor să ne ajute, vă punem la dispoziţie următorul cont bancar: RO11RNCB0236022743560001 – Banca Comercială Română – Câmpulung Moldovenesc. Cu speranţa că acest apel nu a deranjat în niciun fel, vă mulţumim pentru înţelegere şi sprijin şi vă invităm să treceţi pe la mănăstirea noastră pentru a vă umple sufletele de linişte, trupurile de tămăduire sufletească şi întreaga fiinţă de har. Vă mulţumim anticipat, dorindu-vă întru toate bună sporire şi Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Arhimandrit ONUFRIE LEONTE,
Stareţul Sfintei Mănăstiri „Înălţarea Domnului”, Pojorâta
Comentarii