Evenimentul astronomic al anului 2016 îl constituie tranzitul planetei Mercur, care la noi se va observa în după-amiaza zilei de 9 mai. Asemenea evenimente au loc atunci când planetele interioare orbitei Pământului, Mercur şi Venus, se află în conjuncţie inferioară şi trec peste discul Soarelui, observându-se ca mici pete negre pe suprafaţa acestuia.
Tranziturile planetei Mercur se produc de 13 sau 14 ori pe secol. Tranziturile pot să se producă în luna mai, la intervale de 13 sau de 33 de ani, sau în luna noiembrie, la fiecare 7, 13 sau 33 de ani. Ultimele două tranzituri ale lui Mercur s-au petrecut pe 7 mai 2003 şi 8 noiembrie 2006, iar următoarele două se vor produce pe 11 noiembrie 2019 şi 13 noiembrie 2032.
La tranziturile din luna mai, planeta Mercur se află la periheliu (46.001.210 km) şi are diametrul unghiular de 123 , iar la tranziturile din noiembrie se află la afeliu (69.816.927 km) şi are diametrul unghiular de 103 .
Primul tranzit al planetei Mercur fost observat de Pierre Gasendi, la data de 7 noiembrie 163, iar prima campanie mondială de observare a tranzitului lui Mercur a fost organizată de Joseph-Nicola Delisle, pe 5 noiembrie 1743.
În funcţie de locul de observaţie, tranzitul poate fi observat total, parţial sau chiar razant; când traiectoria planetei este tangentă la discul Soarelui.
Actualul tranzit poate fi observat în totalitate în preajma amiezii, în vestul Europei, vestul Africii, Oceanul Atlantic, estul Americii de Nord şi estul Americii de Sud. După-amiază poate fi văzut parţial în majoritatea teritoriului Africii, estul Europei şi în majoritatea Asiei. Dimineaţa poate fi văzut în vestul celor două Americi. Nu poate fi văzut în Japonia, Oceania, Australia şi Antarctica.
În conformitate cu orarul nostru de vară, la noi tranzitul va începe la ora 13 şi 12 minute şi se va termina la ora 20 şi 42 minute. Maximul va avea loc la ora 16 şi 57 minute, când Mercur se va afla la 52 18,53 de centrul Soarelui (C), fig. 1.
Noi vom avea posibilitatea să-l urmărim doar până la asfinţitul Soarelui, care se va produce la ora 19 şi 25 minute.
Pentru un observator terestru, din cauza rotaţiei Pământului în jurul axei sale, axa polilor Soarelui pare că se înclină mereu, iar poziţiile planetei Mercur pe discul Soarelui, privite cu un telescop cu montură azimutală, apar în fig. 2.
Observarea se poate face doar cu instrumente prevăzute cu filtre speciale şi care să aibă puterea de mărire de cel puţin 50 de ori, deoarece pata neagră care reprezintă planeta Mercur este de 158 de ori mai mică decât discul Soarelui. Din acest motiv, ochelarii de eclipsă, deşi atenuează suficient de mult lumina puternică a Soarelui, nu ne ajută să distingem pe suprafaţa sa planeta Mercur.
Dacă nu posedăm un filtru solar (care este destul de scump), cea mai sigură metodă este să proiectăm imaginea Soarelui pe un ecran alb (E) situat în spatele unei lunete (L). Pentru ca vizibilitatea să fie cât mai bună, aşezăm pe lunetă un paravan (P) care să umbrească ecranul – fig. 3. (fig. 1 şi 2 reprezintă reproduceri din vol. „Efemeride astronomice 2016”, editat de SARM).
Observaţii
- Este absolut interzis să privim la Soare cu ochiul liber sau cu instrumente fără filtre, deoarece se produc distrugerea ochiului şi pierderea vederii!
- Dacă la proiecţia Soarelui utilizăm instrumente din material plastic, acestea trebuie manevrate cu grijă, încât lumina focalizată de obiectiv să nu cadă pe tub şi să-l topească. Cei interesaţi pot observa tranzitul planetei Mercur cu telescopul la observatorul astronomic popular din Horodnic de Jos. Tot aici se vor face şi experimente cu pendulul Foucault, pentru a se pune în evidenţă eventuale perturbaţii în comportamentul pendulului în timpul tranzitului.
Cer senin!
Comentarii