Brânduşa Sorina Bialy, şefa Echipei Mobile din cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava, are mulţi prieteni, colegi, cunoştinţe. Sunt persoane care îi caută prezenţa pentru căldura, delicateţea şi energia pe care le are dintr-un ADN bun, moştenit, dar şi cultivat, deloc superficial, şi pe care le împrăştie, generoasă, peste cei pe care îi are în preajmă.
Vineri, femeia sensibilă şi înţeleaptă care munceşte într-o instituţie în care trebuie să ai minte şi rezistenţă, dar şi o inimă mare, a arătat, cu mare curaj, şi o altă faţă, cea a unui artist poet. În faţa unei săli arhipline de oameni, la complexul „Toaca Bellevue” din Gura Humorului, persoane care au vrut s-o cunoască şi astfel, Brânduşa Sorina Bialy şi-a lansat primul volum de versuri al cărui titlu, pe cât de simplu pe atât de imperativ, este „Iubeşte!”, scos la Editura „Teba” din Gura Humorului.
Multe dintre lansările de carte petrecute printre suceveni au devenit prilejuri în care vorbitorii pot arăta încă o dată ce deştepţi sunt în a pricepe munca altuia, iar pentru participanţi – un loc în care se pot îmbrăca frumos, ascunzându-şi plictiseala în timp ce surâd încremenit cu gândul mai degrabă la „fursecul” de după, în timp ce nu pricep o iotă din ce se spune acolo. Şi asta în timp ce, pentru autori, lansările înseamnă un costisitor capăt de drum a ceva ce au crezut că trebuia scris, dovedit şi arătat unor oameni care le cumpără politicoşi cărţile pe care uneori le şi citesc.
Evenimentul Brânduşei Bialy nu a fost deloc aşa. A fost ca o întâlnire între prieteni, cu lume care a zâmbit sincer, a aplaudat entuziast prezentările unor persoane cu autoritate şi farmec, lume care a oftat, a şi lăcrimat şi care a fost acolo trup şi suflet cu autoarea, la o lansare de carte de un alt fel.
Aceasta poate pentru că se ştia că autoarea nu face nimic de mântuială, iar poezia ei de dragoste de toate felurile, spune într-adevăr ceva, te pune pe gânduri, pătrunde în suflet, îndeamnă şi rămâne. Este o poezie pe care o înţelegi, o mistui cu mintea şi cu inima şi o păstrezi pentru că ţi se potriveşte şi ţie, iubirilor tale, frământărilor tale, speranţelor şi tristeţilor tale.
„Am dorit să vă aduc sufletul în poezie şi să vă aduc poezia în suflet, am sperat să călătoriţi senin şi frumos împreună cu mine prin diverse stări, prin soare, lună, stele, ploi, printre flori. Mă rog să primiţi fiori, să vă înălţaţi citind la nori, să rătăciţi printre infinite zări şi apoi să vă întoarceţi mai uşori” sunt dorinţele Brânduşei mărturisite în deschiderea volumului dedicat părinţilor ei, Vasile şi Laurenţia Ulici, şi care, aproape sigur, se vor împlini când versurile ei se vor citi.
Vorbitori mulţi, dar unul şi unul şi din toată inima
Despre poezia Brânduşei Sorina Bialy şi despre eveniment în sine au vorbit o mulţime de oameni. La niciun spici n-a căscat cineva, nu s-a plictisit şi nu a căutat postările noi pe Facebookul telefonului mobil.
Într-o desfăşurare de forţe mediată de Adriana Dascălu, de la Intermedia TV, au luat microfonul pe rând scriitorul Marius Gabor, cel care i-a fost călăuză şi îndemn Sorinei în a-şi redescoperi poezia din ea, Ovidiu Vintilă, redactorul-şef al revistei „Bucovina literară”, Marius Ursaciuc, primarul oraşului Gura Humorului, Gabriel Cărăbuş, directorul Bibliotecii „I.G Sbiera” din Suceava, George Checheriţă, profesor la Colegiul „Alexandru cel Bun” din Gura Humorului, Constantin Moldovanu, epigramist şi primarul comunei Mănăstirea Humorului, Sebastian Crăciun, micul poet din Câmpulung Moldovenesc, Nicoleta Danieliuc, colegă a Brânduşei şi parteneră în proiecte sociale şi culturale realizate împreună cu ea, artistul grafician Mihai Pânzaru-PIM, artistul plastic Radu Bercea, Constantin Logigan, şeful Centrului Cultural Gura Humorului, Brânduşa Atănăsoaie, profesor de limba română, doamna Soroceanu, învăţătoarea poetei, Nicolae Dărămuş, medic, ecologist şi militant pentru normalitate, şi, bineînţeles, cea pentru care era de faţă toată lumea, Brânduşa Bialy.
Am spicuit câteva fragmente din prezentările unor oameni deştepţi şi cu umor, care recunosc un act artistic de calitate.
„Volumul de faţă este o culegere de versuri de dragoste, fapt enunţat fără echivoc, pe un ton cât se poate de direct încă din titlul său, «Iubeşte!», verb la imperativ, semn că iubirea este cuvântul de ordine din acest top. Brânduşa Sorina Bialy încearcă prin acest volum să transmită o serie de sentimente, de stări pozitive şi să mulţumească oamenilor care i-au stat alături: mama, tatăl, prietenii apropiaţi. Opul debutează chiar cu poemul «Iubeşte» care cuprinde aspecte demne de apreciat în viaţă fiind adus un elogiu lucrurilor aparent mărunte” (Alexandru Ovidiu Vintilă).
„Titlul acestei cărţi te incită. Într-o perioadă în care cuvintele de ordine sunt «înjură», «protestează», «împotriveşte-te», «demonstrează», «ia capra vecinului», iată că normalitatea te şochează. O invitaţie la a iubi oamenii şi lucrurile este o invitaţie de la care nu puteam lipsi. Am răsfoit cartea şi am ajuns să iubesc deja o poezie din ea” (Marius Ursaciuc).
„Nu am crezut vreodată că la Gura Humorului se pot aduna atâţia oameni pentru poezie. Când Brânduşa a venit acum câteva săptămâni pe la liceu şi mi-a zis că vrea să publice o carte, m-am uitat lung la ea. Nu ştiam ce se întâmplă şi, mare minune, cartea e scrisă în libertate, într-o perioadă când credeam că producţie literară există numai în penitenciare! Atunci avea ea emoţii, acum am eu. «Iubeşte!» este într-adevăr un imperativ care se vrea unul pentru noi toţi şi unul pentru sine. Pentru că poeta de lângă mine, prin acest volum se caute pe sine, printre cuvinte, şi caută să dea sens sentimentelor ei” (George Checheriţă).
„Cred cu tărie că există încă oameni iubitori de frumos, oameni care doresc să facă bine, oameni animaţi de cele mai frumoase gânduri, iar unul dintre aceştia este omul din dreapta mea, Brânduşa Bialy. O felicit pentru curajul de a publica un volum de versuri. Nu este deloc uşor să călătoreşti printre metafore, dacă nu ţi-e prieten cuvântul, dacă nu respecţi rima în care ai scris şi mai ales dacă nu transmiţi celor care te citesc, un mesaj” (Constantin Moldovan).
Comentarii