Culmea, ieri dimineaţă, în gropiţa din cartierul Obcini, de care făceam vorbire în ziarul de ieri, a fost sprijinit peste anunţul cum că acolo „se lucrează” un coş de gunoi. Da, chiar aşa, a fost doar sprijinit, urmând, probabil, ca o altă echipă să pună câteva lopeţi de beton pentru a-l fixa. Ceva mai la vale, în faţa fostei „Alimentara”, unde stau de obicei nişte băbuţe de prin Sfântul Ilie cu lapte, brânză şi ouă, 3 angajaţi păzeau alte aproximativ 10 coşuri de gunoi. La fel de probabil, aşteptau să fie săpate celelalte „gropiţe”. Chestia sigură este faptul că ritmul ăsta de muncă mă duce cu gândul la vremuri pe care le credeam apuse. Adică astăzi vine o echipă care măsoară, confruntă planurile, sapă o „gropiţă”. Mâine, sau în funcţie de sărbătorile legale, vine o alta care identifică şi verifică „gropiţa” şi sprijină în interiorul ei un coş de gunoi. Iar peste alt răstimp vine şi cineva care să fixeze în beton respectivul coş. Mai ţineţi minte cum se numea chestia asta, sper. Este vorba de „Cooperativa munca în zadar” care funcţiona după principiul „Noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc!”. Chestia mai gravă e că, indiferent de nivelul salariilor unora, dacă există câte 3 oameni pe fiecare echipă care se ocupă de câte un sector anume, la asemenea lucrări, rezultatul e că 9 persoane „freacă menta” zilnic pe banii noştri, veşnicii plătitori de taxe şi impozite.
COSMIN LEAHU
Comentarii