La oglindă

După ce în ultimele săptămâni a semnat articole precum „Miliardarul George Soros: Estul Europei îl urăşte pe acest om” (adică, „în mod egal”, G.S. este „demonizat” de naţionaliştii din Ungaria, Cehia şi Slovacia) şi „Iniţiativa europeană a lui Orban: Trebuie să oprim Bruxellesul” (apropo de intenţia sa de a „etanşeiza” Ungaria în faţa refugiaţilor), articole care, pare-se nu întâmplător, au o temă comună, cea a „naţionalismului”, Keno Verseck, colaborator, în calitate de editorialist de politică externă (mai ales est-europeană şi mai ales cu privire la Ungaria şi România; a fost, de altfel, potrivit Wikipedia, corespondent de Budapesta, Bucureşti, Cluj-Napoca, Braşov şi Miercurea Ciuc) al revistei „Der Spiegel”, semna articolul „Rumäniens Staatschef Johannis: Der Dilettant” („Preşedintele României, Iohannis: Diletantul”). Etichetă pe care, pare-se nu întâmplător, o punea concomitent cu acordarea, lui Laszlo Tökes, de către Ungaria, a Ordinului de Onoare pentru rolul jucat de acesta în Revoluţia română de la 1989, ca o evidentă compensaţie după ce i se retrăsese în ţara noastră Steaua României în grad de cavaler, pe care i-o acordase fostul preşedinte Traian Băsescu. De altfel, apreciind că administraţia lui Iohannis „e un dezastru, tăcerea lui a devenit marcă înregistrată” (…în comparaţie cu locvacitatea patentată de Orban sau Băsescu?) şi, ulterior, afirmând că „foştii simpatizanţi” (…fără a cita măcar pe unul) „sunt acum dezamăgiţi de performanţele sale politice”, editorialistul îi găseşte preşedintelui României tocmai vina concretă de a-i fi retras „Steaua…” pastorului eurodeputat Tökes, cetăţean român şi ungar. De aici aş înţelege că, dacă K.W. Iohannis îl lăsa pe Laszlo Tökes să poarte mai departe „Steaua României”, aşezat în faţa oglinzii, n-ar mai fi fost un preşedinte amator, (cel puţin indirect) învinuit de naţionalism românesc…