Motto: „Non opus est verbis, credite rebus”
(lat. „Nu-i nevoie de cuvinte, credeţi faptele”)
Ovidiu, Fastele
Bă, se împute rău treaba! Nu e de ajuns că trăim pe un vulcan, mai facem şi foc, în plină schimbare a vremii, nu a vremurilor, aproape că e vipie pentru timpul acesta; bucuria ţiganilor care zic femartie, prea obişnuiţi cu focul până în plină vară, la secerat, când stau în jurul lui, plăcere care le întrece pe toate. S-ar zice că asemenea vreme este prielnică ciordelii din banii defavorizaţilor, daţi de UE anume pentru a atenua sărăcia voită şi nevoită a multora dintre cei care au fost daţi deoparte şi discriminaţi şi de ai noştri, şi de ai lor. Aşa că aflăm despre unul ca Mădălin Voicu şi altul ca Nicolae Păun, unul muzician şi altul jurist, că s-au apucat de ciupit la început puţin câte puţin, să nu se vadă, până când s-au luat la furat milioane, lăsând flămânzi şi fără şcoală o groază de puradei. Când s-a auzit în şatră, la procurori şi la televiziuni, ăştia doi au zis că sunt nevinovaţi, chiar aşa, curaţi ca lacrima, le primejduiesc procuratura şi televiziunea imaginea, se va dovedi în instanţă. Oare cât trebuie să furi ca să fii vinovat? Nu se ştie cu siguranţă, poate cât Udrea, cea cu drepturile încălcate, care a crezut că detenţia este aşa, un fel de pension, unde se învaţă bunele maniere. Pentru că nu s-au respectat drepturile infractorului, vom fi reclamaţi la CEDO şi nu-i exclus să avem a plăti o sumă de bani pe care propun s-o scădem din ce-a fraudat.
De atâta hoţie, nu mai zici, cum se zicea, ceva cu Dracu’, lua-te-ar, arde-te-ar, bătu-te-ar, zici lua-te-ar DNA-ul care ştie tot, scrie tot (5000 de pagini la dosarul lui Mădălin), de-ai zice c-a furat toată ţara, când ar fi încăput pe cinci pagini.
Acum se poate înţelege de ce Securitatea avea kilometri de dosare în baza cărora aresta tot ce mişca împotriva regimului. DNA-ul, ca şi partidul unic (PCR), e-n toate, „în cele ce sunt/şi cele ce mâine vor râde la soare”. Pentru cât se fură, ar mai trebui nişte DNA-uri, peste care să troneze câte o Codruţă Kovesi, dar ne-am mulţumi şi cu unul care să-şi facă treaba mai repede. Şi, după cum spune lumea, şi spuneam şi eu, nu-i de ajuns că trimiţi la puşcărie, ia-le banii, lasă-i goi ca napul, aşa cum au fost. Apoi, n-ar fi rău să-i băgaţi la puşcărie-puşcărie, nu la staţiune de odihnă, nu cu lucrări ştiinţifice, nu cu vizite şi pachete, nu cu cameră intimă, că, nu de alta, dar puşcăria devine o plăcere. Să faci puşcărie după legea Macovei este o binecuvântare. Asta, ca să intre pe sub pielea Europei, a zis şi a făcut ce i s-a spus: infractorul are drepturi mai mari decât mulţi dintre oamenii liberi. S-a ajuns la vorba ăluia, nu spun cine-i, „liber să mori de foame”, liber, dar cu lanţuri, zic eu.
Iniţiativa de a întreba şatra despre Păun şi Voicu, şefii lor, ne-a relevat că ăştia doi nu-s vinovaţi, că se face o discriminare între hoţii români şi hoţii minoritarilor. Un lucru e clar: şatra nu ştie valoarea banului, amestecă euro cu leii şi degeaba se invocă lipsa locurilor de muncă, ei deja sunt europeni, cunosc capitalele Europei, ştiu pe unde „au lucrat”, de au speriat pe toţi pe unde au trecut. Mădălin Voicu şi Nicolae Păun sunt „ţigani de mătase” şi se înscriu într-un registru mai larg, gândit, ordonat, direcţionat, aproape ca la Transelectrica, că, dacă tot e să se aleagă praful, măcar să mă acopăr cu praf de aur. Informaţi asupra mersului hoţiei la români, şi-au zis că, până ajunge procuratura la noi, trăim bine, ne înţolim rudele şi, dacă avem noroc, o luăm cu suspendare. Am trecut printr-un duş rece, aşteptând condamnarea torţionarului Vişinescu: mă temeam că-i dă 20 de ani cu suspendare. Păi, vorbă să fie, pe Vişinescu poţi să-l condamni la cât vrei tu, ca în SUA, la 160 de ani, tot atâta-i. Ce şi-au mai zis ei? Până îi strânge cu uşa şi-i bagă la başcă pe foştii PDL-işti, mai trec vreo 5-10 ani, aşa că rândul nostru vine mai târziu, când nu mai are nicio valoare, că, dacă treci de 70 de ani, nici nu mai faci puşcărie, rămâi şi cu banii. „Cumplite vremuri de acum” trăim, de-am ajuns să ne temem de ce se întâmplă în ţară şi în lume şi urâtă socoteală şi-au făcut cei ce fură: noi furăm cât putem (hoţul nu are limite, niciun hoţ n-a zis am furat destul!) şi de duşmani ne apără NATO-SUA, că de-aia suntem parteneri. Bravo, hoţule, halal să-ţi fie, furi tot, şi capacitatea de apărare a ţării, şi munţii, şi câmpiile, şi subsolul, vinzi şi petreci pe toate Coastele de Azur. Unele hoţii se ascund sub masca proprietăţii private. S-a ajuns până acolo încât, dacă te-ai uşurat pe Rarău, eşti proprietar de munte. Dacă ai făcut planurile şi tot ce trebuie teoretic să construieşti Casa Poporului, uite că acuma plăteşti şi ca să o vezi. Urmaşii Ancăi Petrescu, văzând ei că s-au dat Peleşul, Pelişorul, Branul, jumătate din Ardeal, ce şi-au zis ei, în gândul lor? Să punem japca pe Casă, ne înţolim, neam de neam. Asta da, afacere. Ce-au făcut Mădălin şi Nicolae Păun e joacă de copii. Păi, se mai pune o bagatelă de câteva milioane cu Casa Poporului? A mai rămas ceva de furat?
Comentarii