Străzile sunt vii, trăiesc prin fiecare arbore de pe margine, prin fiecare vitrină, fiecare butic, fiecare reclamă. Nimic ţipător, nimic nelalocul său; Laugavegur, Bankastraeti şi Skolavordustigur, cu mulţimea lor de magazine, Frikirkuvegur cu minunata sa panoramă asupra lacului Tjornin (heleşteul) şi caselor ce par din turtă dulce, Trzggjagata şi Vesturgata cu mulţimea de restaurante tradiţionale în care poţi să ceri tot ce vrei (mă rog, borşurile noastre încă nu sunt, dar cine ştie…), Smidjustigur şi alte… stiguri cu minunate deschideri către bleumarinul golfului şi bruma de omăt de pe crestele munţilor din fundal sunt doar câteva nume de străzi pe care merită să le admiri, bătându-le, la pas, cu propriile picioare. Nu claxoane, nu gălăgie (deşi străzile sunt mai mereu pline), nu grabă. Doar bucuria de a trăi, de a te bucura de peisaj şi, mai ales, de oameni; maşini care circulă cu 20-30 km la oră şi ai căror şoferi te îmbie, zâmbind, să treci strada, chiar dacă omuleţul semaforului tău e roşu şi în poziţie de drepţi; vânzători care îţi aduc şi al şaptelea şi al cinsprezecelea produs ca să le vezi şi nu-ţi trântesc marfa între ochi şi nu bombăne dacă ieşi fără să cumperi nimic; grafitti ce împodobesc pereţi întregi cu peisaje marine, cu păsări şi flori; nu mizerii, nu vulgarităţi, nu desene obscene… Cum să nu fii fericit aici?
Clădiri mai vechi (ruinele primei bisericuţe creştine, Althingi, vechiul guvern, Hofdi house) ori mai noi (primăria, Perlan, Opera, Hallgrimskirkja, Centrul cultural Harpa), numeroase muzee, fiecare cu comorile şi secretele sale, vechiul port, cu numeroase pub-uri şi restaurante pescăreşti, Grădina Botanică ori micul parc zoo, insula Videy, faimoasă pentru varietatea de păsări care cuibăresc aici (vara e plină de puffins cu ciocuri colorate) sunt doar câteva dintre atracţiile oraşului. Dacă ar fi să realizez doar un top 5 al obiectivelor pe care le-am văzut şi le apreciez în mod deosebit, acesta ar arăta cam aşa:
> Insula Videy – pentru sălbăticia ei şi pentru turnul „Imagine Peace” ridicat de Yoko Ono în memoria celebrului său soţ, John Lennon, şi a visului acestuia. Pe soclul de piatră al turnului sunt inscripţionate, în 24 de limbi, cuvintele „imagine peace”, din interiorul lui ţâşnind un fascicol de lumină, un laser care, în nopţile senine, ajunge la 4000 m înălţime. Laserul e deschis doar în anumite perioade ale anului (9 octombrie – 8 decembrie, 21-28 decembrie, 31 decembrie şi 21-28 martie).
> Perlan – o construcţie impozantă ridicată în 1991 pe un deal din centrul oraşului pe care-l domină. Sunt, de fapt, mai multe bazine cu apă termală, de unde, prin cădere, este aprovizionat oraşul, peste care s-a construit o clădire sferică, din metal şi sticlă. Sub cupola uriaşă se întind spaţii comerciale, un restaurant rotitor de unde, pe parcursul câtorva ore, vezi panorama completă a oraşului, un muzeu care, cu mijloace moderne, îţi prezintă saga poporului islandez, un observator astronomic care-ţi pune la dispoziţie telescoape spre a scruta zările.
> Hallgrimskirkja, catedrala luterană uriaşă care, cu cei 75 de metri ai săi, este a şasea clădire ca înălţime din Islanda. Construită între 1945 şi 1986, clădirea poartă numele lui Hallgrimur Petursson, poet şi pastor luteran (1614-1674) foarte apreciat, autorul, printre altele, al Imnurilor Pasiunii/ Passiusalmar. Arhitectura catedralei ce poate fi zărită, în zilele senine, de la 15-16 km, este una modernă, de o parte şi alta a intrării fiind reproduse imense coloane de bazalt vulcanic, exprimând dorinţa arhitectului de a crea un stil arhitectonic naţional, utilizând moştenirea naturală a insulei. În interiorul spaţios, simplu şi sobru, se remarcă orga uriaşă, finalizată în 1992, cele 5275 tuburi măsurând 15 m înălţime şi având 25 tone. Turnul catedralei, accesibil cu liftul, în schimbul a 6-7 euro, oferă o minunată panoramă asupra întregii capitale. Afară, în faţa catedralei, priveşte cu mândrie către orizont statuia lui Leif Eriksson (970-1020), explorator ce ajunge cu mult înaintea lui Columb în America. Este opera lui Alexander Stirling Calder şi reprezintă un dar făcut de SUA în 1930, atunci când se împlinea un mileniu de viaţă parlamentară în Islanda.
> Parcul din jurul lacului Tjornin, cu mulţimea sa de alei pe care aleargă biciclişti ori joggeri, supravegheaţi de ochii a numeroase statui ale unor personalităţi politice ori culturale, cu iarba mereu tunsă, cu peluze de flori colorate inundate de bâzâit de bondari… În jurul lacului, clădiri care mai de care mai frumoase. Printre ele, cea a primăriei oraşului. E o clădire impresionantă, în plin centru, ce conectează omul cu natura. A fost special construită (1992) în zona unei foste mlaştini pentru a atrage sumedenie de păsări – pescăruşi, lebede, gâşte şi raţe sălbatice – în inima oraşului şi către cetăţenii săi. Mai mult, este un exemplu de sustenabilitate în dezvoltarea urbanismului. În interior sunt birouri ale executivului local, un birou de informaţii deschis mereu pentru toată lumea, o cafenea spaţioasă cu acces liber la internet şi cărţi pentru toate vârstele. Spaţiile generoase din interior găzduiesc mereu expoziţii, ca o veritabilă galerie de artă. Un loc atractiv este marea hartă în relief a insulei, care te ajută fie să te orientezi în spaţiu, dacă abia ai aterizat, fie te ajută să recapitulezi toate minunăţiile pe care le-ai văzut, dacă te apropii de sfârşitul sejurului în ţara trolilor. Aproape de clădirea primăriei, care se iveşte, practic, din apele lacului, se află vechea clădire a parlamentului – Althingi. Construită în 1881 după planurile arhitectului danez F. Meldahl, clădirea a adăpostit, pe rând, şi Arhivele Naţionale, Muzeul Naţional, Biblioteca Naţională şi Universitatea islandeză, până când acestea au avut sedii proprii (şi care vă aşteaptă să le vizitaţi, de asemenea). Şi Preşedinţia Islandei a avut aici sediul până la 1973.
> Harpa este o clădire foarte nouă (finalizată în 2011) şi foarte modernă, un cadru de oţel placat cu panouri geometrice de sticlă colorată. Arhitecţii (islandezi şi danezi) au valorificat aspectul structurii vulcanice, realizând o adevărată bijuterie ce continuă, parcă, irizările apelor golfului. Clădirea adăposteşte săli de concerte şi un centru internaţional de conferinţe, fiind sediul Symphony Orchestra Iceland, precum şi al birourilor Operei de stat islandeze, aflată doar peste bulevard. Construcţia face parte dintr-un proiect mai vechi de reamenajare a zonei Austurhofn, care a fost abandonat la începutul crizei economice (2008).
Ar fi trebuit să le dau un număr de ordine, ca să fie un top adevărat. Nu pot. Pentru că nu ştiu pe care să le trec mai aproape ori mai departe de sufletul meu. Mi-s dragi toate (şi încă multe altele) şi nu le pot separa. Poate cei care le vor vedea de aici încolo vor putea s-o facă mai uşor. Vă aşteaptă!
Aceste idei sunt strict personale şi nu implică responsabilitatea ANPCDEFP sau a CE.
Prof. OLTEA PRELUCĂ,
Şcoala Gimnazială „Ion Creangă” Suceava
Comentarii