Starea naţiei

Informaţiile disponibile publicului larg privitoare la audienţele tv în anul anterior şi la începutul celui curent (potrivit firmei care are autoritatea de a fi cântar media şi a câtorva site-uri specializate ce au subiectul în vedere) nu sunt foarte concludente, în sensul de a ne oferi o privelişte suficient de clară referitoare la ce se vede şi la ce… mai puţin se vede. Însă e destul de clar că între cele mai gustate programe au fost cele gen „Te pui cu blondele” (când s-au pus cu ele Andreea Marin şi Simona Gherghe), „Românii au talent”, „Te vreau lângă mine”, telenovelele turceşti (de la o vreme, considerate mai ceva ca cele de la Bollywood). O nouă specie, cea a divertismentului social (având ca efect… satisfacţia plânsului de mila altora, de la inşi realmente năpăstuiţi la leneşi-profitori patentaţi), i-a ridicat la război de rating pe Măruţă şi Gherghe. Înţelegem că la capitolul vedete de tip „one man show” Dragoş Pătraru ar fi peste Mircea Badea. Iar dacă ar fi să vedem situaţia (ceva mai clară) de dincolo de ecranul televiziunii naţionale, aflăm că, într-un clasament al celor mai savurate 20 de emisii din 2015, între mai multe meciuri ale naţionalei de fotbal, stinghere, se regăsesc finala Eurovision, concertul de Anul Nou, un film („Dansând cu lupii”) şi, pe ultima poziţie, deja pomenita „Starea naţiei” a lui Pătraru.

…Desigur, vor fi fiind şi alţi telespectatori, care doresc diversitate, cultură, educaţie, ştiinţe, cinematecă ş.a.m.d., însă iată că, la fel ca în orice, covârşitoarea majoritate decide, asta e. Ea „ne” dă preşedintele, parlamentarii, miniştrii, primarii ş.c.l. Pur şi simplu, asta-i starea. Democraţie mai naturală ca aceasta nu se poate.