Ne rărim

La început de an, INS a atras atenţia că populaţia ţării este în continuă scădere. Potrivit unei ştiri transmise de Rador, citând informaţii difuzate de Institutul Naţional de Statistică, de la o lună la alta se înregistrează tot mai puţine naşteri (vârstele mamelor fiind din ce în ce mai mari) şi tot mai multe decese, pe de o parte, iar pe de alta numărul căsătoriilor scade (şi, într-o altă ordine de idei, ce folos că unii insistă să le legalizeze pe cele între homosexuali?!) şi cel al divorţurilor creşte. Ca exemplu, în noiembrie trecut s-au ivit pe lume cu 3000 de copii mai puţini ca în octombrie, iar la decese s-a înregistrat un plus de 520. Context în care preşedintele INS „semnalează clasei politice aceste tendinţe îngrijorătoare”, sugerându-i, ca bună practică, să aibă în vedere exemplul Franţei, aceasta fiind, potrivit lui, una dintre puţinele ţări europene care au reuşit să aibă un spor natural pozitiv. Dar o menţiune absolut necesară ar fi că Franţa, pentru a avea rezultate acum, a adoptat politici economico-sociale specifice încă de după război. Printre ele se numără dezvoltarea stabilimentelor (numeroase, ieftine sau gratuite) specializate în îngrijirea şi educarea celor mici (de la creşe la cele de tip după şcoală), astfel încât părinţii să fie activi şi să facă parale, ori scutiri de impozite pentru unele categorii de familii (măsură care, la noi – unde nu puţini adulţi mănâncă şi beau din alocaţii – ar putea avea şi efecte nefaste). Şi să zicem că, într-un fel sau altul, sporeşte numărul naşterilor. Ce te faci dacă pruncii cresc şi, de binele ce-l constată în jur, îşi iau tălpăşiţa în Franţa (sau Anglia, Italia etc.), iar nici măcar cei din Bangladesh, Pakistan sau Afganistan nu vor să vină să se facă români?…