Trebuie spus din capul locului că pentru supravieţuire luptă toţi actorii politici, dar una este să te afli pe valul de simpatie populară şi alta este să te zbaţi pentru a ajunge din nou în prim-planul politicii româneşti. În timp ce politicienii în vogă au asigurat un viitor în partide puternice precum PSD şi PNL, cei ce au pierdut din diverse motive susţinerea politică sau vor să recâştige un loc important în prima scenă pun în operă strategii nu întotdeauna curate şi oneste. De demonstrat.
Trimiterea la citatul atribuit de Shakespeare lui Richard al III-lea nu este întâmplătoare: pierzând Războiul celor Două Roze, regele a rămas fără cal, niciunul din supuşi nefiind dispus să renunţe în favoarea sa, fiindcă singura şansă de supravieţuire era fuga. Fireşte, de atunci lucrurile au evoluat, confruntările nemaifiind atât de sângeroase. Acum bătăliile se dau pentru sufragii.
În schimb, politicienii şi partidele lor sunt într-o continuă concurenţă pentru putere şi supremaţie. Ceea ce, să recunoaştem, le asigură evoluţia, şi a lor şi a partidelor, iar consecinţa logică ar trebui să fie ridicarea standardelor democraţiei şi ale bunei guvernări. Teoretic. Practic, nu întotdeauna formaţiunile politice câştigătoare la urne au reuşit să-şi pună în operă programele de reforme enunţate în campanii.
Revenind însă la citatul de mai sus, a se observa că nu neapărat dorinţa de a se pune în serviciul propriului popor a constituit mobilul, cât salvarea persoanei în cauză, în cazul nostru fiind vorba de continuarea cum-necum a carierei politice. Ei, bine, tendinţa aceasta de personalizare a politicii, de cult al personalităţii, moştenit dinainte de 1989, ne face să întoarcem privirea de la situaţia, necesităţile, idealurile populare şi să ne concentrăm doar pe viitorul politic al liderilor. Căci pentru Richard al III-lea nu viitorul poporenilor conta, ci propria viaţă şi tronul Angliei.
Plecând de aici, să observăm că nu doar Traian Băsescu este interesat de supravieţuire politică, ci şi Călin Popescu-Tăriceanu, Teodor Meleşcanu, Mircea Geoană, Victor Ponta, Monica Macovei şi chiar Dan Voiculescu. I-am numit doar pe ei deoarece nu numai că doresc să-şi continue drumul, dar au făcut rost şi de „cai”, adică de câte un vehicul politic să-i ducă la destinaţie: Mişcarea Populară, ALDE, Partidul Social Românesc, Partidul M10, Partidul Conservator, iar Victor Ponta mai meditează într-o fundaţie. A fi sau a nu fi.
Vehicul politic a avut şi fostul ministru de interne, Gabriel Oprea, cândva cotat cu peste un milion de membri, numai că moartea poliţistului Bogdan Gigina, abuzul de escorte, plagiatul, aşteptarea cu mâna întinsă la PSD plus demisia lui Victor Ponta i-au surpat, probabil pentru totdeauna, cariera politică.
Deocamdată se întrevăd două strategii de supravieţuire: atacul politic, adesea pervers şi pieziş, şi jocul la mai multe capete. De atacat se atacă tot ce mişcă, respectivii luând atitudine încrâncenată, vocală, dar şi pe Facebook, chiar şi atunci când nu e cazul. Ţinta atacurilor este Klaus Iohannis căruia i se atribuie orice eşec, orice nerealizare a întregii clase politice, a guvernului, a justiţiei, a parlamentului… E semn că respectivii nu se mulţumesc cu un simplu post de senator ori deputat, ci năzuiesc mult mai sus, funcţia de prim-ministru sau/şi preşedinţia.
Nu l-am exclus pe Traian Băsescu din capul listei nu fiindcă el ar fi cel mai vocal oponent al lui Iohannis, ci fiindcă pare angrenat într-un joc politic în favoarea altcuiva, bănuindu-se că ar fi vorba de MP sau Elena Udrea. Cu scopul de a-i degaja un culoar, malaxorul justiţiei poate fi o trambulină politică extraordinară, iar protejata sa nu a renunţat, din cât se vede, la carieră politică. Nu la fel au procedat Gigi Becali, Dan Diaconescu şi chiar Traian Băsescu, hărţuit cu procese pe vremea Primăriei bucureştene?
În privinţa jocului la mai multe capete, a se observa că partidele-vehicul nu-şi precizează elementele ideologice, ele fiind partide de lider. Cât e liderul în vogă, atât ţine şi partidul. Se speră astfel că o combinaţie oportunistă cu alte formaţiuni le-ar putea aduce salvarea. Evident că într-o ţară unde se votează conştient astfel de partide au puţine şanse. Ei mizează însă pe electoratul românesc…
Comentarii