Nu va fi neapărat vorba despre fostul prim-ministru, ci despre presă, mai exact despre formatorii de opinie şi jurnaliştii care s-au ocupat de promovarea personajului nostru şi care, după plecarea acestuia de la Palatul Victoria, au rămas pe dinafară. În consecinţă, inventează ştiri din te miri ce şi le aşază sub titluri bombastice cu scopul de a avea cui să slujească mai departe. Nu e presa câinele de pază al democraţiei?
Nu că ar fi o noutate ori unicul caz, dar mă aşteptam ca revenirea tânărului politician, compromis pentru unii, dar de viitor pentru alţii, să ţină de o anume normalitate. De pildă, să vină în spaţiul public cu un proiect nou de stânga, cu un program reformator, să caute aderenţi printre colegii de partid şi de parlament, să adune o masă critică şi să nu se lase până nu îl pune în operă. Nu scrie aşa în orice manual de politică?
Ei, bine, degeaba scrie în manualele de ştiinţe politice, deoarece Victor Ponta face ceea ce ştie el mai bine, ca şi alţi politicieni „de succes”: a învăţat să puncteze doar la capitolul imagine, foarte şifonată în ultimele luni. Cât despre schimbarea cursului activităţii sale de „fost”, să recunoaştem că nici nu poate fi vorba şi nu ştiu dacă timpul îi va fi un bun sfătuitor. Şi mai trebuie spus un lucru ţinând de comportamentul mulţimilor: când un personaj politic pică dintr-o funcţie înaltă, imaginea publică i se prăbuşeşte, iar revenirea e o foarte rară excepţie, nu regulă.
Pentru exemplificare, nu aveţi decât să urmăriţi evoluţia altora în aceeaşi situaţie: Victor Ciorbea, Adrian Năstase, Mircea Geoană, Gigi Becali, Dan Diaconescu… a căror revenire era dată ca sigură. Din păcate, niciunul nu a reuşit să se reinventeze, să redevină o miză politică, mesajul lor iniţial epuizându-şi conţinutul. Neînstare de nimic nou, de gât cu piatra de moară a recentelor eşecuri şi a acuzaţiilor de corupţie, încercările lor au fost zadarnice.
Priviţi şi meditaţi la soarta altui personaj din aceeaşi categorie, Traian Băsescu, şi veţi înţelege că revenirea, nesigură, cere sacrificii nu doar de timp şi relaţii, ci şi efort de concepţie. E nevoie de discurs tenace, pe teme pe care electoratul vrea să le audă, iar aici este încă de nedepăşit. Intervenţiile sale aproape zilnice, atacurile la adresa celor mai importante ţinte, chiar dacă nu construiesc absolut nimic pentru viitorul României şi bunăstarea generală, par să aducă un plus de imagine pentru sine şi pentru partidul său. Deocamdată.
Nu ştiu aceste lucruri oamenii de presă care s-au angajat trup şi suflet să lupte pentru cauze pierdute precum Victor Ponta? Îşi fac iluzii că demersul lor e altfel şi va fi încununat de succes? Sau au o înţelegere cu respectivul personaj, cu partidul său? Întrebările sunt fireşti deoarece, la o analiză atentă, se constată că respectivele articole de presă şi emisiuni TV au ratinguri nesemnificative, deci pierderile patronatelor media sunt disproporţionat de mari în comparaţie cu câştigurile.
Aşadar unde va fi fiind forţa de care fac ziariştii vorbire? Care să fie noima demersului lor jurnalistic, alta decât aceea de a nu-şi pierde stăpânul? Fiindcă postările pe FB ale fostului lider PSD sunt de aceeaşi factură ca dinainte de demisie, postări rămase fără absolut niciun ecou, în afara celor de care am amintit.
Tot presa acuză mocirla politică în care se zbate societatea românească, deşi ea însăşi nu stă departe de această mocirlă. Şi apoi, nu întreaga societate se ocupă cu politica, ci doar politicienii, numai că mare parte din jurnalişti şi-a uitat menirea de a informa corect populaţia, de a forma şi cultiva modele şi caractere, de a folosi o limbă clară şi frumoasă…
Or această atitudine a dus la promovarea atâtor nonvalori, a unor inşi nereprezentativi care nu ştiu şi nu vor să facă altceva decât politica propriului interes. Iată, au ajuns să-şi acorde cu un cinism ieşit din comun privilegii, pensii uriaşe, în dispreţ faţă de mandatul primit de la alegători.
Comentarii