Tainic colind

Mai mult ca sigur, fiecare dintre noi, dintre toate pe care le ştim sau le vom fi auzit, la vremea asta purtăm în gând un tainic colind, fie cel dintâi ascultat, fie cel care, cumva, dintâi ne-a răscolit. Dac-ar fi să fiu întrebat – şi scriu astfel ca şi cum fiecare dintre cei care acum citiţi aţi fi întrebaţi şi-aţi fi gata să răspundeţi, să povestiţi –, n-aş vorbi despre „Trei păstori…”, parcă mai cu seamă al copiilor (de la oraş), sau despre „O, ce veste minunată!”, ci de „Sfânta Maica lui Iisus”, pe care dintâi mama mi-l spusese aproape în şoaptă, într-un început desprinzând eu din el doar o poveste simplă, totodată împerechindu-se cu povestea ei şi chiar cu povestea satului său, Plavalari, din marginea de jos a Bucovinei. Căci şi mai târziu auzind-o, mereu m-am închipuit şi mă închipui primindu-i ecourile de după o fereastră din satul acela aproape imaginar (fiindcă între vremuri satul însuşi s-a schimbat, fiindcă prin vremuri eu însuşi de el m-am înstrăinat). Ecouri ce tainic se amplifică, an după an, Crăciun după Crăciun, mai emoţionante, mai dramatice şi, totodată, mai pline de speranţe, căci în ele încap şi amară lacrimă, şi, după istov, zâmbet mântuitor: „Sfânta Maica lui Iisus/ Rătăceşte-n jos şi-n sus,/ Cată loc să se-odihnească/ Şi pe Fiul său să-L nască…”.

…Iar de-acum spune şi dumneata, creştinilor din preajmă, colindul lăuntric, spune-l, să fie ştiut şi făr’ de uitare!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: