A venit toamna! Pe nesimţite, parcă ferindu-se să nu fie prinsă, a presărat pulbere de aur peste copaci, peste flori, peste pajişti, urzind din fir de aur şi de purpură brocarte inimaginabile! Întregul văzduh pare să fi luat foc! Numai între zidurile cenuşii ale şcolii sunt încătuşate privirile dornice de libertatea zborului ale copiilor ce-au început cursurile unui nou an şcolar, priviri triste, umbrite de dor. Rareori pătrund până la ei razele soarelui, care se furişează printre jaluzele şi-i cheamă la joacă. Ar merge, dar formarea lor este mult mai importantă decât joaca; de aceea suspină adânc şi se despart de ispititoarele raze.
Părinţii îşi văd copiii trişti şi se mâhnesc, la rândul lor. Ar vrea să le redea zâmbetul pe chipuri şi îndrăzneala din priviri, dar se izbesc de rigorile învăţământului obligatoriu şi se retrag discret în umbră. Totuşi, nu pregetă să caute soluţii salvatoare, care să îmbine utilul cu frumosul şi să readucă bucuria pe feţele obosite ale pruncilor. Între casă şi muncă, trec prin parcul oraşului şi sunt vrăjiţi de imaginea paradisiacă a acestuia. Îşi dau seama că le pot oferi copiilor modalităţi inedite de recreere, inoculându-le, în acelaşi timp, valori morale atât de necesare unei personalităţi bine echilibrate şi, după îndelungi dezbateri, hotărăsc să le creeze contexte noi de formare, contexte în care copiii să-i simtă alături şi să-şi poată dezvolta propriul sistem de valori, prin preluarea exemplului. Împreună, adulţi şi copii se gândesc să etaleze bogăţiile toamnei într-un inedit „târg de toamnă” care nu se putea desfăşura decât în aer liber, în acel decor paradisiac, admirat zilnic de părinţi şi ascuns privirilor micuţilor de zidurile reci ale şcolii.
În parcul central al municipiului Rădăuţi, frunzele, grele de atâtea podoabe, lasă lumina să se cearnă peste chipurile îmbujorate de emoţie ale elevilor Şcolii Gimnaziale „Regina Elisabeta” şi ale educatorilor acestora, coordonaţi de prof. Marcela Ţugulea, care, pentru a doua oară, participă la „Târgul de toamnă”, organizat de Asociaţia Părinţilor condusă de energicul DJ Radu Ianovici, ajutat de Primăria Rădăuţi şi sponsorizat de multe societăţi comerciale. Dacă majoritatea adulţilor consideră că doar şcoala trebuie să se ocupe de educaţia copiilor, acest inimos părinte a relevat încă o dată că această grea misiune nu poate fi realizată decât prin colaborarea celor două componente ale formării: părinţi şi educatori. Distinsul domn a reuşit să trezească interesul celorlalţi părinţi şi să-i implice în această acţiune, demonstrând tuturor cât de uşor pot fi responsabilizaţi copiii şi determinaţi să participe la o competiţie care să le antreneze energiile creatoare.
Inimile autorităţilor locale, ale managerilor unor societăţi sau ale reprezentanţilor mass-media n-au rămas închise la apelul responsabililor comitetelor de părinţi, ci s-au lăsat tulburate de emoţia împlinirii unui vis – educaţia prin implicare – considerat de mulţi încă inutil, pentru că, în viziunea lor, copilul nu învaţă decât din carte şi în clasă. Astfel, comitetul de organizare a reuşit să obţină, de la Primăria Rădăuţi, baza materială necesară desfăşurării în condiţii optime a activităţii şi locaţia, acordul de participarea la acţiune al reprezentanţilor mass-media şi, mai ales, implicarea totală a dascălilor: profesori, învăţători şi educatori, care au uitat de propriile nevoi şi s-au dedicat trup şi suflet realizării acestui frumos proiect.
Suflet lângă suflet, într-o comuniune, cum numai munca o poate făuri, educatorii – părinţii – elevii au transformat imaginaţia într-o armonie de forme, de culoare, de daruri ale pământului şi de cuvinte meşteşugite, cu care, apoi, au împodobit standurile înşirate sub coroanele arămii ale copacilor. Pentru o zi, copiii şi-au schimbat uniformele cu veşmintele eroilor din poveşti. Zânele-şi purtau trenele lungi pe alei, spiriduşii îşi făceau loc cu rapiditate printre picioarele sutelor de vizitatori, haiducii-şi scuturau pletele vânzând ştiuleţi de porumb sau bostani pantagruelici, clovnii se plimbau cu nasul pe sus dăruind must proaspăt sau ceaiuri de tot felul, iar ţărăncuţele sprinţare-şi vindeau plăcintele, prăjiturile, zacusca, gemurile, dulceaţa, salata de iarnă, sarmalele şi pâinea tuturor doritorilor de bucate ce le aminteau de cămările îmbelşugate ale bunicilor.
Cu mult înainte de ora deschiderii târgului, parcul zumzăia de glasurile cristaline ale copiilor şi de tonurile grave, gâtuite de emoţia revenirii la copilărie, ale adulţilor. Tremurul frunzelor s-a transmis şi mâinilor, umede de frică, ale copiilor şi palmelor bătătorite de muncă ale celor maturi. Glasul sonor al DJ-ului care anunţa deschiderea manifestării a fost acoperit de un val pătrunzător de sunete ieşite din piepturile tuturor. Acesta a fost răspunsul dat scepticilor, celor care se-ndoiau de eficienţa educativă a activităţii extraşcolare concepută de temerarii părinţi.
Ambientul autumnal, muzica melancolică, belşugul de pe tarabe şi foşnetul stins al frunzelor poleite cu aur n-au putut, totuşi, diminua imensa bucurie din sufletul participanţilor care s-au strâns în jurul fântânii arteziene nu doar pentru a fi alături de cei mici, ci şi pentru a-şi întâlni cunoscuţii sau pentru a reînvia relaţii patinate de scurgerea timpului. În goana după un profit considerabil, sufletul omului, mic sau mare, a trecut în plan secund. Doar la biserică şi la cârciumă se mai pot întâlni cunoscuţii! Legăturile sufleteşti se estompează treptat şi singurătatea îşi picură otrava peste inimile oamenilor, înstrăinându-i pe unii de alţii.
Respectul pentru muncă, pentru produsele de calitate şi pentru obţinerea unui premiu s-a reflectat nu numai în calitatea exponatelor, toată paleta de bogăţii dăruite de Toamnă, ci şi-n felul cum cei mici s-au transformat în veritabili agenţi de vânzare, în modul cum au gândit să-şi aranjeze standurile. Avizi de frumos şi de bunătăţi, rădăuţenii n-au putut refuza produsele gătite de mâinile pricepute ale copiilor, îndrumaţi de părinţii lor, nici n-au rămas indiferenţi la parada costumelor de toamnă, organizată de prichindeii şcolii – grădiniţă şi clasele primare, nici la licitaţia pentru „cel mai frumos bostan pictat” sau pentru cel mai bogat coş al toamnei, nici la expunerea costumelor populare şi nici la premierea din finalul activităţii. Bucuria se întipărise, ca o marcă a reuşitei, atât pe feţele palide de emoţie ale elevilor, cât şi pe cele ale părinţilor sau ale educatorilor. Toţi au primit cu aplauze calificativul acordat de un juriu intransigent şi-au recunoscut că munca le-a fost răsplătită pe măsură.
Săruturile de felicitare au fost mai abitir apreciate decât calificativele de foarte bine primite la şcoală, iar mândria cu care-şi duceau diplomele i-a făcut parcă mai responsabili, mai dornici de a participa la noi confruntări, de a se autodepăşi. Cât de mândre arătau mămicile care, timp de câteva săptămâni, şi-au petrecut nopţile gândindu-se cum să procedeze pentru a realiza cele mai minunate produse şi timpul liber discutând cu pruncii lor modalităţile de prezentare a acestora! Este evident faptul că reuşita copilului este cel mai de preţ dar pentru un părinte.
Acelaşi efect tonic şi energizant l-a avut şi cuvântul doamnei director, prof. Marcela Ţugulea, care, c-o voce tremurând de emoţie şi de mândrie, le-a lăudat pasiunea cu care s-au implicat în materializarea ideilor novatoare ce le definesc profilul, spiritul competitiv şi atitudinea demnă adoptată de-a lungul întregii activităţi. Felicitările ce-i erau adresate se loveau de aceeaşi invariabilă replică: „Este meritul părinţilor!” sau „Cine n-ar mulţumi Cerului pentru un părinte ca dl Ianovici?!”.
Prin reprezentanţii Şcolii Gimnaziale „Regina Elisabeta”, comunitatea municipiului Rădăuţi a primit nu doar un context nou de comunicare elev – părinte – educator, ci şi un exemplu demn de urmat, un imbold de-a descoperi modalităţi inedite de defulare a stresului acumulat în timpul serviciului sau în lupta cu nevoile vieţii.
Comentarii