Vine, vine Halăuinul !

Câteva ştiri tv de weekend ne-au atras atenţia că, pe ici pe colo, cu 1-2 zile avans, s-au reaprins/resuscitat/adaptat (bunăoară, una conţinea o strigare în care era pomenită o „tanti Miţa”, se pare că un spirit cu fustă al locului!) focurile lui Sâmedru. Poate în scop didactic, poate în scop festivalier, doar aborigenii vor fi ştiind. Însă ar fi şi aceste spectacole de toamnă aproape suficiente spre a compensa iureşul deja iscat: vine, vine Halăuinul! Cât vom fi cârtit unii, ca mine sau ca alţii, e clar că opoziţia e imposibilă; deja putem vorbi despre o tradiţie, deşi nu încă strămoşească (d-apoi nu-i mult şi îmbătrânim şi noi!). Petreceri (ba nu, „parties”), carnavaluri stau să înceapă. Şi doar unii părinţi ce mai strâmbă din nas, fiindcă sunt cam piperate pentru ei petrecerile acestea, în care nu mai e vorba doar despre un biet bostan scobit, pe post de felinar, ci de costumaţii şi accesorii speciale. Şi ce te faci când fetiţa nu mai vrea să fie vrăjitoare ca anul trecut ori băieţelul nu mai încape în vechiul costum de schelet?! Partea bună a acestor distracţii cu temă ar fi că sunt înscrise, nu-i aşa?, sub semnul actualei „interculturalităţi”. Noi învăţăm despre alţii, iar alţii… În fine. Şi încă ne-a rămas tare mult de învăţat! Vă daţi dvs. seama ce obiceiuri interesante au pe vremea asta eschimoşii?; dar ce spiritualitate au malgaşii (preţuiesc mult pe zebu, un fel de vacă)?; dar ce interesanţi sunt papuaşii (ştiaţi că fac sacrificii invocând crocodilul?)…