Sfânta bârfă

Mălina Aniţoaie

Oamenii nu pot sta în banca lor şi pace bună. Nu pot să-şi vadă lungul nasului orice s-ar zice şi oricare le-ar fi secretul vieţii, destul de năbădăios, dacă vrei să cotrobăi prin oale şi ulcele. Paiul din ochiul altuia e mai lesne de văzut. Necazul altuia e mai uşor de tocat pe răzătoare. Faci din el necazuri mai multe, pe care le poţi da în dar amatorilor de vorbe în vânt. Şi uite aşa necazul meu ajunge la tine fericire, la tine, omule, care te hrăneşti cu amarul altuia. Trăiţi-vă viaţa scotocind în vieţile altora! Ce altceva pot să mai spun?

Ţaţa Safta, zisă şi ţaţa Floarea, spune ea că e şefa Rădăuţilor. Nici nu mai are importanţă cum o cheamă. Ţaţa Floarea, nume românesc, de altfel, şi cu state vechi prin bătături, ştie tot ce mişcă în vechea urbe. Ştie cine şi-a lăsat nevasta ori cu alta s-a încurcat, ştie al cui plod nu mai merge la şcoală, are evidenţa naşterilor şi a morţilor din Rădăuţi, are cunoştinţă despre numărul de rochii şi papuci, lucruri cumpărate, vai, de-o femeie cheltuitoare (mr, mr, unde naiba o găsit-o omul ăsta?). O iubesc pe ţaţa Florea cum aş iubi sarea în ochi şi când o văd îmi vine să o iau la fugă. Dumneaei e un fel de serviciu secret ceva mai rudimentar, care are la bază sfânta şi binecunoscuta bârfă. Şi să trăieşti din bârfă, pe legea mea, e un fel de drog. Odată ce ai apucat să ştii, vrei să mai ştii. Şi nu mai poţi uita. Şi nici nu poţi ţine pentru tine. Trebuie să împărtăşeşti cu alţii raţia ta de curiozitate maladivă. Felul în care se transmit veştile prin gura poporului hiperbolizează fapta, iar ţânţarul devine repede armăsar. Iaca poate de aici ni se trage şi Herghelia Rădăuţilor. Cine ştie ce snoavă o mai fi la mijloc. Cum în fiecare târg exisă astfel de persoane, nu văd de ce nu ar exista şi la Rădăuţi o fiinţă atât de informată şi originală.” Taică-meu în primărie/ Avea dreptul ca să intre cu căciula-n cap, /Obicei de pe moşie/De la moşii şi strămoşii mei păstrat/Cu căciulile pe frunte/Stăm de veacuri, ca un munte” zice atâta de frumos Ion Hagiu. Cu ţaţa umblând pe afară ne facem şi noi de – ocară – aş încheia eu. Oare îmi daţi dreptate?

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: