Ar fi fost mai potrivit un titlu care să includă şi cuvântul minune. Dar am considerat că numai cititorii pot pune acest titlu, dacă vor avea răbdarea să parcurgă întregul articol. Sincer să fiu, am avut prilejul să vizitez zeci şi zeci de grădiniţe din zona noastră, dar aşa ceva, cum am văzut la Arbore, n-am văzut nicăieri. Ştiam de mai mult timp că un om de suflet şi-a propus să refacă interiorul Grădiniţei nr. 3 din Arbore, dar nici în cele mai optimiste visuri nu credeam că grădiniţa va arăta aşa.
Zi de toamnă în toată puterea cuvântului, doar suntem deja în primele zile ale lui octombrie. Soare orbitor, exact ca-n luna lui Cuptor, care, pur şi simplu, te orbea şi te ardea. Aer cald, fără nicio adiere de vânt. În sat, mare sărbătoare, mai precis în Cutul de Jos al aşezării.
Răspunzând invitaţiei directorului şcolii, m-am îndreptat şi eu într-acolo. Drept să spun, eram sceptic în privinţa numărului spectatorilor. Doar era zi de lucru şi pe câmp se mai găsesc din belşug cartofi de săpat şi porumb de cules. Considerasem că era mai bine de planificat activitatea într-o zi de sărbătoare. Dar m-am înşelat amarnic! Chiar când am făcut cotul spre şcoală, am observat, de o parte şi de alta a drumului, zeci de maşini parcate, iar în curte, stând cuminţi pe scaune şi pe laiţe, câteva sute de copii de toate vârstele, de la gâgâlicile de grădiniţă, la elevii de clasa a V-a şi părinţi ai acestora. A-proape toţi erau îmbrăcaţi foarte frumos, fie în costume populare, fie în uniforme şcolare sau costume clasice. Iar cele trei laturi ale clădirii, care închideau un careu, erau frumos ornate cu scorţuri (covoare) şi crenguţe de brad. În cele două laterale şi pe faţada scenei tronau mândre şi dolofane mostre din toate produsele puse la dispoziţie de darnica Toamnă. Ce mai, un decor de poveste! În mijloc era amenajată o mică scenă pe care urma să evolueze tinerii artişti din grădiniţă şi de la şcoală.
Manifestarea a fost deschisă de dl Vasile Pahomi, directorul şcolii, care-a mulţumit Alinei şi lui Dănuţ-Ionel Manoilă, patroni, pentru c-au cheltuit şi s-au ocupat, pas cu pas, de reabilitarea sălilor Grădiniţei Nr. 3 din Arbore. „Aici grădiniţa este o oază pentru copii. Patronii n-au uitat grădiniţa şi şcoala de-aici. Şi pentru fetiţele lor au realizat o grădiniţă de basm” a conchis directorul şcolii.
„Este un moment important pentru întreaga comunitate. Am venit cu plăcere să mă bucur de această realizare. Felicităm familia Manoilă pentru această realizare. Din partea Consiliului Local şi a Primăriei le înmânăm o diplomă.” (Ionel Hrincescu, primar).
„Sunt onorat pentru aprecierile aduse. Fiecare om are un scop în viaţă, să lase ceva în urmă. Familia mea lasă comunităţii arborene această grădiniţă. Mulţumesc fetelor care mi-au transpus în picturi gândurile. Mulţumesc soţiei pentru că m-a înţeles şi m-a ajutat, dar şi gospodinelor din sat, mamele şi bunicile copiilor, care au dat un ajutor substanţial în această muncă, ajutându-ne zile întregi. Îndemn arborencele să trimită mai mulţi copii la grădiniţă, pentru ca aceasta să dăinuie”. (Ionuţ-Dănuţ Manoilă, patron).
A urmat un ceremonial religios de sfinţire a localului grădiniţei, care a fost oficiat de preoţii Alexandru Chifan şi Cătălin Bereholschi. Apoi, un superb spectacol care a încheiat ziua. Au evoluat pe scenă toţi copiii prezenţi: au prezentat cântece populare, jocuri populare şi dansuri moderne. Fiecare număr a fost răsplătit de spectatori cu ropote de aplauze. Ce s-au mai bucurat tinerii artişti!…
Surpriză mare a fost la vizitarea sălilor de grupă. Toţi pereţii erau acoperiţi cu desene reprezentând imagini din poveşti, româneşti şi străine, scenele fiind reprezentative: „Punguţa cu doi bani”, „Ursul păcălit de vulpe”, „Fata babei şi fata moşneagului”, „Capra cu trei iezi”, „Albă ca zăpada şi cei şapte pitici” ş.a., precum şi personaje îndrăgite de copii din filme de desene animate. Toate personajele erau în mărime naturală. Chiar de pe tavanul de la intrare eram vegheaţi de un soare uriaş. Interesant este că personajele, acolo unde a fost cazul, sunt îmbrăcate în costume populare arborene. Toate picturile sunt în culori foarte vii, naturale, parcă aştepţi ca acestea să coboare de pe pereţi şi să stea de vorbă cu tine, să-ţi spună întreaga poveste.
Profund impresionat şi eu, alături de întreaga asistenţă, de cele văzute şi auzite, am stat de vorbă şi cu autorii acestei minuni: Ionel-Dănuţ Manoilă şi cele două pictoriţe.
„Ceea ce m-a îndemnat să fac această faptă a fost dragostea pentru copii, am şi eu două fetiţe la grădiniţă, şi-am vrut să transpun pe pereţi toate poveştile româneşti. Toată ideea asta a pornit cam prin luna februarie, când am vizitat grădiniţa de la Gălăneşti, foarte frumoasă, şi-am văzut nişte picturi, dar mai puţine ca aici. Atunci mi-am propus să fac aşa ceva şi la această grădiniţă, unde învaţă şi Antonia, fiica noastră. Am plecat de la picturi, dar am văzut că este mare nevoie şi de altele: parchet, mobilier, perdele, covoare şi altele. Deci mi-am propus să fac de toate. Mulţumesc celor două fete, Raluca şi Nicoleta, care au executat picturile şi-au transpus pe pereţi toată imaginaţia mea. Am făcut în vestiar şi dulăpioare pentru toţi copiii, care au fost echipate cu tot ce trebuie. Din sala veche au rămas doar pereţii, dar şi aceştia au fost recondiţionaţi. Tot mobilierul a fost vopsit în culori vesele, care încântă ochiul. A fi filantrop nu înseamnă numai a da bani mulţi. A face un act de caritate înseamnă şi să urmăreşti să se realizeze ce ţi-ai propus, să se cheltuiască economicos fiecare bănuţ. Dorim ca grădiniţa să rămână amintire pentru aceşti copii minunaţi” mi-a spus I.D. Manoilă.
Cele două pictoriţe au fost foarte zgârcite în cuvinte şi foarte modeste. Dar sunt frumoase foc şi talentate, mamă, mamă! Mi-au spus c-au muncit timp de 8 săptămâni, ideile au venit din partea dlui Manoilă, iar ele s-au străduit să le pună în practică. Sunt foarte mulţumite că rezultatul muncii lor a fost apreciat de patron, iar acum, văzând feţele mulţumite ale vizitatorilor, exclamaţiile de uimire ale copiilor şi alte comentarii sunt foarte mulţumite.
Directorul şcolii anunţase la început o mare surpriză. Vă daţi seama cum au fremătat copiii gândindu-se la ea. Iar, la un moment dat, surpriza s-a produs. S-au deschis uşile şcolii şi-n capătul scărilor a apărut renumitul clovn sucevean Bobo. Să te ţii, nene, veselie! Bobo le-a adresat copiilor îndemnuri frumoase, i-a felicitat pentru o aşa grădiniţă, i-a îndemnat s-o păstreze, le-a spus glume, le-a împărţit tuturor bomboane, i-a luat în braţe, s-a fotografiat cu ei. După o scurtă pauză au apărut Mickey Mouse şi Minnie, distracţia luând-o de la capăt. Copiii nu s-au mai săturat să se joace cu ei.
Destul de obosiţi, cei mari s-au retras într-o sală de clasă, unde s-au războit cu o masă încărcată de bucate alese, stropite din belşug cu ţuică şi vinuri pe alese. Astfel i-a desfătat patronul şi pe cei mari.
Am apreciat că tot personalul şcolii şi al grădiniţei a fost de faţă, au venit şi educatoarele care au funcţionat ani de zile aici, iar acum sunt pensionare. Nu mai pun în discuţie numărul mare de părinţi şi elevi din clasele I-V. Dar n-am înţeles ceva: de ce n-a venit nimeni din partea Inspectoratului Şcolar Suceava. Chiar au fost mame care ne-au întrebat acest lucru. Dacă familia Manoilă a cheltuit pentru această grădiniţă peste jumătate de miliard de lei vechi, oare nu merita un cuvânt de felicitare din partea celor de la Inspectoratul Şcolar, ba chiar să li se acorde o diplomă? Eu zic c-ar fi meritat.
Nu trebuie uitat un aspect: binefăcătorul grădiniţei i-a dat numele „Poieniţa cu poveşti”. Este un nume binemeritat şi iubit de copii.
Comentarii