Poetul Ion Cozmei a fost înmormântat

20151004_130232Peste 200 de persoane, prieteni, colegi ori simpli simpatizanţi, l-au condus pe ultimul drum duminică, 4 octombrie a.c., pe profesorul şi poetul Ion Cozmei, trecut la cele veşnice în chiar ziua când în calendarul bisericii noastre se celebrează „Acoperământul Maicii Domnului”. Este, zicem noi, o listă destul de lungă a celor care i-au adus un ultim omagiu poetului Ion Cozmei, dintre care mulţi îşi regăsesc semnătura în paginile cotidianului nostru: scriitorii Ioan Ţicalo, Cezar Straton, Liviu Popescu, graficienii Konstantyn Ungureanu-Box, Tiberiu Cosovan, Viorel Corodescu şi alţii.

Slujba celui repausat întru Domnul a fost oficiată la Biserica Sfânta Înviere din Suceava de către colegiul de preoţi slujitori Ionel Irimia, Alexandru Zofota şi Mihai Cobziuc, din partea comunităţii ucrainene.

Monahiile Elena Simionovici şi Gabriela Platon de la sfânta Mănăstire Voroneţ s-au alăturat isonului preoţesc pentru a-l conduce pe ultimul drum pe distinsul profesor şi poet Ion Cozmei.

La căpătâiul celui dispărut, depus cu onoruri la Sfânta Înviere, au vorbit profesorul Emil Simion, poetul Arcadie Opaiţ de la Cernăuţi, poeta Carmen Steiciuc, preşedinta Societăţii Scriitorilor Bucovineni.

Din partea Uniunii Ucrainenilor din România au fost prezenţi Ilie Sauciuc, noul preşedinte al filialei judeţene, şi profesorul Ion Bodnar, fost preşedinte.

Frumoase cuvinte de învăţătură au rostit şi preoţii slujitori care au evidenţiat personalitatea celui strămutat prematur la cele veşnice.

Au mai vorbit scriitorii Emil Ianuş, Lucia Olaru Nenati, care au evidenţiat personalitatea celui dispărut.

Poetul Ion Cozmei a fost înmormântat şi îşi doarme somnul de veci în satul Călineşti Enache.

Dumnezeu să-l ierte şi să-l aibă în pază. (ADRIAN POPOVICI)

La isprava cea de pe urmă a lui Ion Cozmei

Câteva vorbe de priveghi

 Multe isprăvi a mai comis şi Ion Cozmei la viaţa asta a lui, atât de plină de năstruşnicii!

Pe unde n-a umblat, pe unde n-a colindat şi, mai cu seamă, ce urme n-a lăsat?

Dintre cele care contează, în definitiv!

I-a plăcut amarnic să umble „La vânătoare de iarbă cu cai.”

Bineînţeles, cu cai verzi pe pereţi.

Id est, cu fantezie, cu imaginaţie poeticească…

De care era „persecutat” în mod copios.

Dar la o atât de năprasnică şi prematură ispravă, cel puţin eu nu mă puteam aştepta.

Mai ales că ne „înţeleseserăm” să reluăm dialogul după ce-şi va încheia definitiv tratamentul cu… vodcamicină.

În confruntările lui cu faimosul Ciorti, aidoma lui Ivan Turbinca, Ion Cozmei izbutise să iasă tot biruitor.

Dar iată că madama Vidma i-a venit, până la urmă, şi lui de hac! Aşa cum s-a întâmplat, se întâmplă şi se va întâmpla, de fapt, cu fiecare dintre noi.

Însă n-am înţeles şi nici n-am să pot pricepe de ce atât de devreme. De ce atâta grabă?

Personal, aveam de gând ca, întâlnindu-l peste vreo două trei decenii, să-l abordez… prieteneşte:

„Ascultă, Ioane: Nu crezi că ar fi cazul să cam încetezi a mai face umbră pământului pe la suprafaţă? Ia încearcă să faci sportul ăsta pe la subteran!”

Dar el mi-a luat-o înainte. În complicitate cu madama Vidma, bag seama.

Asta-i situaţia!

Rămâne însă întrebarea: De ce atâta de prematur? Se terminase oare orice rezervă de răbdare?

Ciorto znaiet!

NICOLAE CÂRLAN

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: