Exemplul parizian

În funcţie de marcă, în Franţa un pachet de ţigări obişnuite costă între 6,5 şi 14 euro. Însă la Paris, potrivit informaţiilor recente transmise de „Le Figaro”, un singur chiştoc va costa, de la 1 octombrie a.c., cam de zece ori mai mult. Mai precis, un chiştoc aruncat, la întâmplare, pe stradă îl va arde pe cel care a procedat astfel cu 68 de euro amendă. „Cam scump” – s-au exprimat deja destui parizieni, însă opinia lor nu este de natură s-o determine a fi mai blândă pe municipalitate, care ştie una şi bună (sau… aşa cum e): în prezent, amenzile pentru neglijenţe similare (căci, până la urmă, nu este vorba doar despre chiştoace) sunt încă la nivelul a 32 de euro, fără să fie percepute a fi „de speriat”: de altfel, „recolta” anului 2014 înseamnă aproape 350 de tone de chiştoace, pe de o parte, iar, pe de alta, aproape 25.500 de procese-verbale pentru „insalubritate”. Astfel că, de la 1 octombrie, se va proceda cu mai mult decât dublă asprime, iar, până atunci, într-o amplă campanie de prevenire, cei prinşi asupra faptului capătă, în chip de semnal, procese-verbale „gratuite”. Iată, aşadar, un exemplu uşor de aplicat şi pe la noi, că tot de „gintă latină” suntem. Mai ales că şi prin alte locuri (de ex. Germania, încă din anii ’50) s-a dovedit că, în situaţii asemenea, vorba bună rămâne vorbă goală, dar că frica păzeşte bostănăria. Sau, dacă nu sună prea elegant astfel, cum zic americanii: „Better safe than sorry!” (E mai bine să fii atent decât să regreţi că n-ai fost!…). La Paris, zicala sună cam aşa: „Mieux vaut prévenir que guérir!”.