Marţi, editura „Eikon” din Cluj, una din puţinele edituri acreditate de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din România, având profil enciclopedic, a prezentat, prin directorul Valentin Ajder, trei dintre producţiile editoriale din cele peste o mie cinci sute de titluri din diverse domenii scoase de sub tipar. „Maria cea fără de moarte” de Gaby Michailescu, „Criza operei? Studiu de hermeneutică muzicală” de Ion Piso şi „Birlic, tăvălugul râsului eclatant, tordantă năvalnică molipsitoare veselie la scenă, când la trap, când la galop…” de Gaby Michailescu au fost cele trei titluri din „seara de poveste”, creată de editura clujeană în cadrul celei de-a cincea ediţii a Festivalului Internaţional de Creaţie şi Interpretare „Grigore Vasiliu Birlic”.
Dacă despre ultima carte iubitorii de literatură fălticeneni au aflat mai multe luni, în cadrul lansării oficiale, urbea de pe Şomuz fiind prima localitate unde a fost lansată, celelalte două au devenit interesante pentru cititori deoarece însumează poveşti adevărate povestite de oamenii care au stat în preajma marilor personalităţi ale scenei româneşti.
Cea care a dat folclorului românesc un certificat de nobleţe a fost uitată de condeiele culturale autohtone. Gaby Michailescu, impresarul Mariei Tănase, ce i-a stat în umbră cât a colindat toate provinciile româneşti, în cele 42 de turnee pe care le-au făcut împreună, cu ajutorul lui Valentin Ajder, a redat cititorilor „un viu document” despre o „geografie muzicală” a României.
„Aceste cărţi sunt importante în primul rând pentru subiectele lor, pentru personalităţile pe care le cuprind, dar mai importante sunt pentru încercarea de a restaura simţul ierarhiei. În aceste trei cărţi este vorba despre ligi diferite şi despre respectul cu care trebuie să tratăm jucătorii din ligi diferite. Deşi Gaby Michailescu se consideră un condeier de teatru modest, vă asigur că este unul dintre cei mai importanţi scriitori din România. Aceste cărţi stăteau pe noptiera lui Şerban Cioculescu şi citea din ele ca din Sfânta Scriptură, în fiecare seară câte 2-3 pagini. Gaby Michailescu are un stil escamotat, nu scrie în sărăcie literară, ci încercă să spună cât mai multe. Din cărţile lui descoperim lumi, nu personalităţi, de ceea cărţile lui sunt ilustrate cu foarte multe fotografii. Cartea despre Maria Tănase are un destin ingrat, fiind scrisă când Gaby Michailescu a fost dus la «Spitalul de elefanţi», cum se numeşte locul unde sunt duşi bătrânii să moară. Dar el nu a murit, a scris această carte pe care a publicat-o în Bulgaria cu un tiraj de 500 de exemplare, pe care nu au putut să îl treacă în România. Apoi a depus un proiect la Ministerul Culturii, pe care trebuia să îl facă Adrian Păunescu, dar care nu s-a mai realizat. În 2003 am primit varianta cărţii pe calc şi aşa a ajuns cartea la a doua ediţie”, a spus Valentin Ajder.
„Criza operei? Studiu de hermeneutică muzicală”, avându-l ca autor pe celebrul tenor Ion Piso, a fost publicată pentru prima dată în limba engleză, la Cambridge Scholars Publishing, în 2013. Cartea reprezintă „un studiu de analiză şi interpretare, de filosofie şi estetică muzicală aplicabil întregului spectru al culturii contemporane”.
Cartea „Criza operei? Studiu de hermeneutică muzicală” a lui Ion Piso, cel care a cântat pe toate marile scene ale lumii, a ajuns în peste 60 de universităţi din lume şi se studiază ca un manual. „Nu ştiu dacă în România va avea aceeaşi onoare, dat fiind faptul că autorul este român. Se ştie păguboasa atitudine a românilor faţă de semenii noştri. Dacă autorul era străin o devoram”, a precizat Valentin Ajder.
Comentarii