Numele a doi „fii” ai Bazinului Rădăuţilor sunt apropiate din mai multe perspective, dar una ni se pare astăzi neapărat de evidenţiat: şi Ion Filipciuc, prin editura dumisale, Mioriţa, şi Ion Prelipcean, prin editura care îi poartă numele, publică, atât cât puterile (şi oferta…) le permit, carte bucovineană.
La editura ultimului publică şi Mălina Aniţoaei volumul său de schiţe „Inocenţa în stare de sclavie” (Ed. „Ion Prelipcean”, Horodnic, 2015). „…Mălina trăieşte printre persoane ce-i devin apoi personaje, faptul divers este reţinut şi transformat în literatură. Deci i-ar fi uşor unui jurnalist să-şi adune notaţiile publicate în ziare şi să-şi întocmească o carte”. Mălina, colaboratoarea acestui ziar de decenii nu-şi adună în acest al patrulea volum articolele risipite în colecţia „Crai nou”, ci proze remarcabile, literatură adică, cum a numit-o Ion Prelipcean.
Literatură adunată în volum, drept garanţie, căci, scrie autoarea în cuvântul său înainte, „La urma urmei contractul cu eternitatea este o iluzie”. Şi, mai departe, „Când suntem tineri credem că trecerea timpului e o glumă. La maturitate, încercăm într-un fel sau altul să ne salvăm. Cartea mea este o tentativă de salvare”. (D.T.)
Comentarii