La concurență cu iarmarocul de pe stadionul „Nada florilor” şi din piaţa cu ceas, în Sala „Aurel Băeşu” a Muzeului de Artă „Ion Irimescu” Fălticeni, duminică, 19 iulie 2015, după-amiază, directorul instituţiei, Gheorghe Dăscălescu, a invitat cu succes pe iubitorii artelor vizuale la un vernisaj deosebit. Aici au putut fi contemplate şi vor rămâne pe simeze o lună de zile 51 de tablouri ale cunoscutului şi îndrăgitului pictor Ion Grigore.
Obârşia lui Ion Grigore se reflectă cu putere în creaţia sa artistică. Se cuvine să evidenţiem câteva repere din biografia pictorului. Născut în Corni, lângă Dolhasca, la 25 martie 1940, a fost încurajat încă din copilărie de unchiul său, învăţătorul Emil Grigore Delacorni (după cum îi plăcea acestuia să se semneze pe propriile sale desene, realizate cu talent). După absolvirea Liceului „Ştefan cel Mare” din Suceava, Ion Grigore şi-a şlefuit aptitudinile la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti. A beneficiat acolo de îndrumarea profesorilor săi, Ion Popescu Negreni, Gheorghe Popescu, Gheorghe Labin, Ştefan Constantinescu, Eugen Schileru, Adina Nanu, Paul Constantinescu, specializându-se în domeniul artei murale. Remarcându-se prin seriozitate şi talent, imediat după absolvire a fost angajat în calitate de cadru didactic în Institutul care, ulterior, a devenit Universitatea Naţională de Arte Bucureşti. De evidenţiat competenţa profesională şi spiritul său statornic, care i-au determinat ieşirea la pensie tot din această instituţie de învăţământ superior. Apreciat şi iubit de studenţi, a devenit de-a lungul carierei sale maestrul unui mare număr de absolvenţi de artă plastică.
În paralel cu îndeletnicirile sale pedagogice, şi-a desăvârşit măiestria de pictor, atât ca muralist, cât şi în pictura de şevalet. Din categoria lucrărilor de artă parietală cu caracter laic se pot enumera: un sgraffito la Muzeul Pompierilor şi un mozaic la Conservatorul de Muzică din Bucureşti, o frescă la Liceul din Caracal, un sgraffito la Liceul din Siret şi un mozaic la Primăria din Siret. În ceea ce priveşte lucrările de artă sacră, sunt de menţionat lucrările „al fresco” , mozaicuri şi icoane la bisericile: Valea Lupului – Iaşi, Bâldana – Dâmboviţa, Săcele – Sibiu, Dealu – Târgovişte, „Sf. Înviere” – Suceava, Comăneşti – Suceava şi, după cum era şi firesc „Sf. Voievozi. Mihail şi Gavriil” de la Corni. De remarcat, amprenta stilistică foarte personală care face inconfundabile strădaniile sale, dar în acelaşi timp respectând canoanele bisericeşti.
Merită a fi consemnată şi lucrarea de artă parietală de pe faţada casei sale de la Corni. Se ştie că maestrul lucrează fără întrerupere, iarna de obicei la Bucureşti, iar vara în satul natal, în casa-atelier. Ornamentaţia casei este realizată în mare măsură în stil tradiţional şi totodată într-o manieră personală. Spiritul său hâtru se reflectă aici printr-un detaliu din partea de jos a peretelui, aproape de intrare, în care este reprezentat un câine însoţit de următorul text: „Aici eu îs stăpânul”.
Neobosita sa activitate de creaţie ca pictor de şevalet se reflectă prin expunerea lucrărilor în peste 35 de expoziţii personale (Bucureşti, Suceava, Botoşani, Fălticeni, Gura Humorului, Rădăuţi, Vaslui, Dej, Corni, Liteni, Siret, Iaşi, Craiova şi în străinătate, la Roma – Italia, Chişinău – R. Moldova, Saint-Syr-Sur Loire – Franţa), dar şi prin participările la numeroase expoziţii, saloane, concursuri naţionale sau internaţionale. Se cuvine menţionată aria extrem de largă privind prezenţa lucrărilor sale pe toate continentele, în diferite ţări: Bulgaria, Germania, Italia, Austria, Olanda, Anglia, Franţa, Suedia, Ucraina, Polonia, Irak, Pakistan, Portugalia, Liban, Japonia, Egipt, Peru, Venezuela, Mongolia, China, Congo, Zair, Nigeria, Australia.
Talentului său şi sârguinţei sale i s-au datorat obţinerea unor burse: „Ion Andreescu” – fiind încă student, apoi o bursă de studii la Perugia în Italia şi bursa „Stork”.
Activitatea sa laborioasă a fost răsplătită cu diferite premii şi diplome. Menţionăm în mod deosebit, la concursul naţional „Voroneţiana” un premiu II, un premiu I şi Marele Premiu „Voroneţ”, „Giovane Europa” la Roma, „Iosif Iser” – Accademia di Romania in Roma, „Omaggio a Picasso” – Centrul cultural „Caravaggio” – Roma, Ordinul „Meritul pentru învăţământ” în grad de Cavaler, şi multe altele.
Lucrările sale figurează în foarte multe colecţii de stat şi particulare din ţară şi străinătate.
Expoziţia deschisă acum la Fălticeni nu are caracter retrospectiv, ci cuprinde realizări dintr-o perioadă relativ recentă, care demonstrează preocupările sale atât pentru peisaj, cât şi pentru natura statică, compoziţii şi portret.
Lucrările maestrului Ion Grigore au o amprentă foarte personală, un stil propriu, inconfundabil, o viziune particulară care include poezie, mister, tradiţie. Farmecul lucrărilor sale este asigurat, într-o oarecare măsură, de caracteristicile artei naive, prin eludarea controlată a proporţiilor şi perspectivei, dar şi prin factura pointilistă, însă lipsită de contrastele puternice ale neoimpresioniştilor. Ochii privitorilor sunt răsfăţaţi datorită efectelor de lumină difuză şi contururilor catifelate ale formelor. Structura compoziţională echilibrată are în componenţă forme geometrizate ritmate, ce relevă capacitatea autorului de sintetizare şi esenţializare. Cromatica folosită se bazează pe game alese cu grijă, în funcţie de subiect. Uneori predomină teluricul, alteori celestul. Contrastele valorice, cu grijă şi pricepere utilizate, evidenţiază subiectele preferate.
Peisajele pictorului Ion Grigore trădează o dragoste profundă faţă de satele din nord-estul ţării şi nu numai. Formele cu preponderenţă angulare reprezentând nelipsitele turle de biserici, acoperişurile caselor, evidenţiate cromatic, alternează cu formele curbe, ondulate ale dealurilor şi copacilor. Atmosfera ce se degajă din tablouri are ceva din firea plină de blândeţe a autorului. Constatăm cu uşurinţă cât de bine se simte pictorul în această lume rurală pe care o cunoaşte pe de-a-ntregul. În această lume s-a născut şi a copilărit artistul şi tot aici se refugiază ori de câte ori e posibil. Prin tehnica divizionistă folosită este transmis pulsul naturii, freamătul vieţii. Cu toate că rareori apar siluete umane în peisajele sale, prezenţa omului se face simţită cu uşurinţă. Casa, fântâna, gardul şi poarta, stogul de fân, stiva de lemne, lanul de porumb şi mai ales biserica relevă activitatea omului.
Trebuie evidenţiată totodată şi atmosfera uşor misterioasă a lucrărilor, determinată de o anume metamorfoză a realităţii, ceea ce ne trimite oarecum spre pictura metafizică. Acest aspect al picturii lui Ion Grigore este prezent şi în naturile statice. Receptăm deseori o uşoară atmosferă stranie chiar şi în admirabilele lucrări cu vase de lut, cu linguri de lemn, cu colaci şi ouă pregătite pentru Paşti, cu ustensile din gospodăriile ţărăneşti, evidenţiate deseori de câte un ştergar tradiţional. Bineînţeles că nu lipsesc florile, puse cu grijă în ulcele.
În spiritul viziunii sale bazate pe obiceiurile rurale, compoziţiile cu personaje îmbrăcate în costumele populare au subiecte alese cu grijă şi ne trimit în lumea legendei, a basmului sau a vieţii cotidiene. Obiectele, accesoriile, gesturile cu caracter simbolic ale personajelor redate în tablourile lui Ion Grigore dovedesc cu prisosinţă apartenenţa la viaţa satului şi cunoaşterea profundă a obiceiurilor strămoşeşti şi a ritualurilor religioase. Portretele realizate păstrează căldura cu care s-a apropiat autorul de personajul respectiv. Expresivitatea chipului, starea sufletească, trăsăturile de caracter, dar şi particularităţile fizice ale personajului au stat de fiecare dată în atenţia pictorului. Deseori simţul umorului cu care este înzestrat artistul străbate discret în pânzele sale, accentuându-le farmecul.
Expoziţia de la Fălticeni satisface cu uşurinţă nevoia de bucurie estetică a publicului larg şi merită vizionată pentru delectare şi pentru a cunoaşte valoarea reală a maestrului Ion Grigore.
GABREL BABAN
Comentarii