După ce vreo 20 de ani definitivarea în învăţământ s-a obţinut cu nota şapte, începând din fatidicul an 2013, un Ordin discriminatoriu al ministrului educaţiei le impune cadrelor didactice debutante să ia cel puţin opt pentru a rămâne în sistem ca titulare. Grăitor exemplu despre cum se pune în aplicare, la noi, egalitatea de şanse!
Ce să mai zicem vizavi de încurajarea tinerilor absolvenţi întru îmbrăţişarea dificilei profesii de dascăl, despre programa supraîncărcată, despre comasarea mai multor probe într-un singur examen scris, despre camerele de supraveghere, despre evaluatorii excesiv de severi…
Mulţi vor fi citit cu mirare declaraţia ministrului de resort cum că rata de promovare de 46,23% la nivel naţional (faţă de 64% anul trecut) ar fi una bună… Însă ceea ce provoacă şi mai mari semne de întrebare este procentajul mic (37,5%) realizat în 2015, după prima corectare, de judeţul Suceava.
Ceva trebuie să se fi întâmplat. De pildă, secretomania centrelor de evaluare stabilite de MECS, prin tragere la sorţi, în alte judeţe, uneori foarte îndepărtate, creează bănuieli asupra unor posibile excese şi abuzuri ce s-ar putea comite.
Judeţul nostru, invidiat ani la rând pentru rezultatele bune la diferite examene naţionale, s-a pomenit în 14 iulie cu note incredibil de mici, îndeosebi la matematică (12,5% promovaţi) şi la limba română (21,42%). Acesta să fie nivelul real sau au intervenit şi alţi factori?
Dacă e drept că lucrările la unele discipline au ajuns în partea sudică a ţării, în judeţul Dâmboviţa, de ce n-am suspecta o confruntare de orgolii, un prilej prompt folosit pentru a li se da o lecţie “şoldovenilor”, cum ne numesc “sudiştii”, adăugând un epitet mai greu de reprodus.
La limba română, din 28 de lucrări scrise numai şase au primit note peste opt, iar la matematică, din 16 doar două…
În aceste condiţii vitrege, exista totuşi speranţa că recorectarea unor teze, în urma contestaţiilor, va mai aduce câţiva candidaţi la nota minimă de promovare, căci la limba română erau cinci profesoare cu note între 7,25 şi 7,6… Măcar pentru acestea, dacă nu şi pentru cele cu note puţin sub şapte, s-ar fi putut îmbunătăţi situaţia. Spre stupefacţia tuturor, nu numai că nu i s-a acordat nimănui notă de trecere, dar nouă dintre contestaţii au avut ca efect scăderi drastice în modul de evaluare (între 1,95 şi 0,60 puncte). Ce să deducem de aici? Că profesorii care au făcut parte din comisiile de la prima corectare n-au fost destul de competenţi? Că s-au interpretat altfel baremele de corectare? Că s-au plătit pur şi simplu nişte poliţe de către cei deranjaţi de numărul mare al contestaţiilor?
Totuşi, ca să nu spună cineva că n-au existat şi note mărite la limba română, două lucrări au fost apreciate cu 0,6 şi 0,65 puncte în plus, dar – ce să vezi?! – nu aparţineau celor care aveau peste şapte şi care puteau promova… De exemplu, prof. Ciofu Mihaela, prima dintre cei picaţi la limba română, a coborât de la 7,6 la 5,65 (!) în loc să urce la 8…
Cei de la matematică au fost puţin mai norocoşi, la doi dintre ei rezolvându-li-se contestaţiile.
Aş oferi un singur amănunt edificator – notele de trecere, la limba română, ale candidaţilor din judeţul Dâmboviţa: 8; 8,05; 8; 8; 8,1; 8,1; 8,05; 8,05 şi un stingher 8,4…
Rugăm sindicatele din educaţie să ia atitudine faţă de această bătaie de joc la adresa unui mare număr de tineri debutanţi în învăţământ (unii dintre ei chiar valoroşi, care, dezamăgiţi şi dezgustaţi, s-ar putea să renunţe la cariera didactică). Ar fi oportun să se solicite anularea acelui injust Ordin de ministru şi punerea în drepturi, printr-o nouă reglementare, a tuturor celor care au obţinut minimum şapte la oricare dintre participările la examenul de definitivat (prima sau a doua corectare) din ultimii 3 ani.
Oamenii cu putere de decizie ar trebui să empatizeze cu cei năpăstuiţi şi să-şi imagineze cum s-ar simţi dacă fiica sau fiul lor ar fi învăţat pe rupte, timp de o lună, câte 8-10 ore zilnic, iar după susţinerea examenului s-ar regăsi pe lista celor căzuţi pe nedrept.
MIRCEA AANEI
Comentarii