Vizită…

…Mi-am pus şoşonii şi paltonul şi am plecat. Când am ajuns acasă, am înţeles de ce maiorul ieşise un moment cu cheseaua în vestibul – ca să-mi toarne dulceaţă în şoşoni. (I.L. Caragiale, „Vizită…”)

Dar până să vină oaspeţii, o oarecare parte din opiniunea publică, din cea mereu atentă, sensibilă şi, totodată, băţoasă pe contra, grav se fracturase în (cel puţin) două. Aşa cum am prins-o a o recepţiona încă de săptămâna trecută, o părere era că toate lucrările din preajma sediului USV – la străzi, parcări, alei, tei, marcaje etc. – au fost realizate (dar mai sunt şi în curs!) anume pentru a fi observate şi călcate de oaspeţi. Fiindcă aveau ei a vizita şi Cetatea, puţin a lipsit să se bârfească şi că lucrările de reabilitare la aceasta… tot în acelaşi scop au fost realizate. Dar să se fi zis că însuşi Petru Muşat de aia o va fi zidit-o, da, chiar era exagerat! Alte trăncăneli erau în sensul că, de fapt, n-ar fi fost necesară nicio pregătire (sau că ar fi fost disproporţionate, anormale), că poate nu era cazul să se dea cu mătura prin faţa uşii ori să se schimbe apa în carafe, pentru ca intruşii să cunoască obiectiv realitatea, nu o ficţiune împopoţonată („ca pe vremuri de tristă amintire”). Ce atâtea linguşiri!?

Subiectul care generase şi astfel de păreri era prima vizită la Suceava a lui Klaus Werner Iohannis în calitate de preşedinte al României şi (aspect aproape ignorat în aşa spuneri) tot prima a lui Nicolae Timofti, preşedintele Republicii Moldova. (Doar) într-o metaforă, Suceava a fost ieri capitala tuturor românilor.