Colburile copilăriei

„Undeva departe şi-n sufletul meu au rămas atâtea şi atâtea întâmplări pe care le retrăiesc singur, din simplul motiv că n-am cui să le povestesc; şi când am cui nu ştiu dacă mai înţelege cineva aşa cum le-am trăit; e greu, pentru prea mulţi sunt numai poveşti, chiar şi pentru copiii mei”. (Drumul spre şcoală, p. 40). Iată motivul scoaterii de sub tipar al volumului său de „Povestiri” (Ed. Opera Magna, Iaşi, 2015) de către doctorul Ioan Costea, bucuros că-şi uşurează sufletul cu aceste spovedanii, dar neîncrezător că bucuria sa de a le fi purtat în suflet va fi egală cu bucuria cititorului de a le afla. Dar mai mult decât o simplă poveste nu va fi decât pentru cel care, ca şi viitorul medic stomatolog ce va ajunge Ioan Costea, mai simte şi astăzi fierbinţeala colbului din drumurile copilăriei. Adică cei care au avut aşa ceva…