Manifestările de ieri, de la Biroul Francez de la Casa Prieteniei din Suceava, dedicate Zilei Internaţionale a Francofoniei, au fost deschise de prof. Tamara Sabin, după care a vorbit asistenţei prof. univ. dr. Sanda-Maria Ardeleanu, preşedinte al Delegaţiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Francofoniei, care, înainte de a-l prezenta pe prof. Michel Francard (Universitatea Louvain, Belgia), a remarcat că de la an la an manifestările dedicate francofoniei la Suceava sunt tot mai substanţiale şi mai diverse, bucurându-se de un public dedicat. Concluzia prof. univ. dr. Sanda-Maria Ardeleanu a fost că spiritul francofon şi francofil sunt foarte puternice în Bucovina, unde trăiesc multe persoane care iubesc franceza, o citesc, o cântă, o vorbesc, ea arătând că pornindu-se de la francofonia internaţională se poate vorbi, între ele existând o relaţie firească, despre cea românească sau bucovineană; a mea, a ta, a noastră, în aspecte dintre cele mai variate, tocmai de natură să o confirme în contextul special conferit de faptul că, în mod obişnuit, ne exprimăm într-o limbă-soră.
Prof. Michel Francard, revenit în România, dar în premieră la Suceava, declarându-se interesat de „mersul limbilor”, în conferinţa sa, realmente captivantă pentru cunoscători, a vorbit cu obiectivitate nu numai despre starea la zi a francofoniei, ci despre stările acesteia într-un context global ce pare a-i fi defavorabil francofoniei. Promiţând că vom reveni, notăm acum doar că, potrivit lui, discursul francofoniei are două constante, limba, ca principiu unificator şi generând un lector/ comunicator privilegiat, căreia i se adaugă calitatea de vector cultural. Deşi, în principiu, limba este aceeaşi la Paris, Montreal, Kinshasa ori Suceava, realităţile sunt însă foarte diverse, atât în raport cu Franţa şi francofonia originală, cât şi între francofoniile adoptate. În ce priveşte provocările curente, dacă franceza însăşi este în pericol (din motive ce ţin de comunicarea în mediile de afaceri, politice, dar şi culturale), inclusiv în Franţa, lingvistul belgian a atras atenţia (semnalând că noi ar trebui să fim conştienţi de asta) că, de asemenea, în România, sunt vorbitori români care îşi supun propria limbă unui fenomen de marginalizare care s-ar traduce printr-o înstrăinare de propria limbă. S-ar părea însă că, deocamdată, în primul rând specialiştii sesizează efectele marginalizării şi ale deposedării de limbă, care le conferă un sentiment al insecurităţii de/ în limbă.
Comentarii