Funcţia bate genul?

Sunt frumoase, sunt gingaşe, sunt mlădii şi semeţe, sunt feminine… ş.a.m.d. Inclusiv bărbate atunci când consideră că ar fi cazul ori societatea le impune să fie aşa. Sunt (ca tot omul) anonime şi vedete, oarecare şi performante, pricepute, sus înfipte ş.a.m.d. Sunt doctoriţe, profesoare, directoare, avocate, inginere, arhitecte, consiliere, experte, şefe, deputate şi senatoare ş.a.m.d., cum sunt ţărănci (pardon, agricultoare!), şomere ş.a.m.d. Însă, adesea, când e să se prezinte în calitate de profesioniste, de meseriaşe, în calitate de ocupante ale unor funcţii (mai ales dintre cele foarte sus puse) şi, cu precădere, când sunt astfel prezentate (recomandate, citate ş.a.m.d.) de alţii, indiferent de genul acestora, femininele devin brusc masculine şi, pare-mi-se, numeroase dintre ele, privindu-se-n oglinda aceasta mai mult sau mai puţin conjucturală, chiar se alintă astfel (şi solicită a fi alintate): doamna deputat, domnişoara doctor, doamna director, domnişoara avocat ş.a.m.d. (propoziţiile/frazele ce eventual urmează atrăgând, fireşte, elegante acorduri în gen băţos masculin). Aşadar, o concluzie ar fi că frumoase, gingaşe, mlădii etc., adesea funcţia bate genul, iar o astfel de bătaie e, pe moment, acceptată, chiar aplaudată. Dar că nu-i chiar vorba despre o regulă care să bată în toată mulţimea o pot spune, spre exemplu, o ţărancă (pe cale de dispariţie) care nu se va prezenta drept ţăran sau o moaşă (asistentă cu şcoală de trei ani în acest sens) care nu va vrea să i se zică… mamoş.