La 25 ani de democraţie, România şi-a pus în gând să sărbătorească evenimentul într-un fel aparte. Şi-aşa generaţii după generaţii suspinau la amintirea crenvurştilor şi a salamului cu soia, uitând însă că marile sărbători ceauşiste se serbau şi prin muncă. Ei bine, mi-au venit în minte acele momente acum când Justiţia Românească lucrează, fără răgaz, zi şi noapte, să plivească buruienile din livada politicii, căci în acest sfert de secol au crescut de toate, mai ales pir şi lobodă porcească.
Politicieni, nu grădinari
Fostul preşedinte se lăuda că lasă urmaşului o Românie la cheie, dar nu ne-a spus nimic de buruieni. Ne-a mai spus că în cei 10 (zece!) ani a avut timp să crească politicieni de încredere ca Elena Udrea, de exemplu, şi instituţii puternice. Ei bine, abia acum observăm că instituţiile erau, cu mici excepţii, varză. Nu de Bruxelles, ci creaţie originală, dâmboviţeană.
Doar nu vreţi să mă contraziceţi susţinând că la consilii judeţene precum Prahova, Constanţa şi mai toate celelalte contractele şi achiziţiile erau în ordine, că la ministerele dezvoltării şi al fondurilor europene finanţările respectau întocmai litera şi spiritul legii, din moment ce atâţia înalţi dregători se află după gratii sau se pregătesc.
Se deschid porţile la răcoare
Dar despre aceste lucruri am mai scris… Azi vin cu veste nouă: s-a spart gaşca! Naşii şi finii politicieni, capii şi servii, şefii şi subordonaţii se mută în dosarele instanţelor şi apoi se toarnă unii pe alţii, de-a mai mare jena, dând de lucru procurorilor şi temnicerilor. Aşadar miroase a campanie de curăţenie! E un vacarm la televizor şi pe internet că musai trebuie să ies din casă.
E clar că abia acum bătălia s-a încins, iar faza care-pe-care are toate şansele să producă de data asta efecte, unii le zic reforme, nu doar la vârful politicii, ci şi mai spre rădăcină, fiindcă mai-marii stăteau întotdeauna pe umerii celor mai mici, iar întâii oameni în stat se tot rotesc pe funcţii din anii ’90 încoace, se ştiu bine şi se bazează sau se mituiesc unii pe alţii ca să ţină Justiţia deoparte.
Când ajunge mucul la deget…
Iar bătălia s-a încins tocmai când focul se apropie de hotarele ţării noastre. E clar că era nevoie de curăţenie în curtea politicii. Nu poţi să te duci în faţa inamicului cu nişte repetenţi la capitolul cinste şi onoare, iar inamicul să-ţi mituiască „boierii” ca „să dea dosul”, să se hainească, să aibă alte gânduri decât oştenii. Cum făceau secole la rând. Mai bine să fie daţi la o parte din vreme. Aşa că, a se reciti titlul!
Oricum nu binemeritau cine ştie ce de la poporeni. Şi asta pentru că, deşi unii dintre ei au făcut şi ceva treabă pentru concetăţeni, au furat din bugetul comun atâtea miliarde. Bani cu care s-ar fi putut pune pe picioare educaţia, sănătatea, apărarea, şoselele… Ar fi putut creşte salariile, pensiile, alocaţiile pentru copii. Aşa, mai avem de aşteptat.
Nicicând în cei 25 ani n-a fost posibil ca, la sfârşitul mandatului, Guvern, primari, consilii să facă o analiză obiectivă: cei vechi dimpreună cu cei noi să stabilească ce a fost bun, ce a fost rău şi apoi să echilibreze balanţa. Americanii, şi alţii, îi zic: checks and balances! După care urmează o descărcare de gestiune, de la primul până la ultimul demnitar ori funcţionar. Fiecare dă seamă pe ce s-a cheltuit ultimul bănuţ. Iar asta se întâmplă în toate democraţiile demne de stimă.
Vom învăţa ceva?
Din păcate, aceste obiceiuri încă nu au prins la noi aşa cum nu au prins nici altele. De exemplu, cum de îşi permit să candideze pentru funcţii inşi care au băgat mâna până la cot? Poate fiindcă mai toţi sunt convinşi că activitatea de ales ori de diriguitor aduce putere şi avere, aduce avantaje şi privilegii personale. Or într-o democraţie serioasă candidează doar aceia care sunt decişi să se pună în serviciul comunităţii. Iar acest serviciu, făcut cu demnitate şi onoare, le aduce respectul semenilor.
Să sperăm că de data asta Justiţia e în stare să meargă până la capăt, căci posibilitatea ca instituţiile politicului să se reformeze singure a fost ratată de mult. Din păcate avem şi noi o mare vină: am aplaudat, votat şi slăvit ani buni figuri care acum trec pragul Justiţiei. Poate că ar trebui să ne batem singuri obrazul.
Comentarii