Nu “pâlpâind”, ci “mai vie”, aşa după cum mi-a precizat dna bibliotecară Dorina Velecico, cu ocazia unei recente vizite la sediul instituţiei. Evident că precizarea sa m-a adus, fără ezitare, la sediul bibliotecii a cărei diriguitoare este. Doream, desigur, să “iau pulsul” acestor spuse şi degrabă am ajuns printre rafturile de cărţi, simţind deja, ca om al condeiului, “bătăile inimii”, parcă, ale autorilor celor aproximativ 8000 de volume aranjate în rafturi după alfabet.
O linişte odihnitoare afară, în acea amiază, cu roiuri de fulgi fluturând uşor ca nişte aripi de fluturi, iar în instituţie mă simţeam „ca în al noulea cer”! Am aflat că dna Velecico are program de 8 ore, de luni până vineri, iar peste puţin timp aveau să-i sosească cititorii, elevi ai şcolii gimnaziale-loco, nu mulţi, cei dintâi instalându-se la cele patru calculatoare.
„Ce caută, pe ecranele lor, de obicei?” am întrebat, deschizând dialogul. „Eu nu-i urmăresc tot timpul, însă ei preferă anumite seriale SF, dar prioritate au poveştile lui Ion Creangă, chiar şi desenele animate!” „Aş vrea să ştiu câte cărţi aţi primit, de pildă, în 2014?”
„38” „Nu vi se pare «modest» numărul lor?” „Desigur, dar atâtea am primit…”.
Am vrut să aflu şi numărul cititorilor. „Cam 450”, mi-a răspuns, zâmbind, bibliotecara, de la care am mai aflat că în general sunt elevi, însă printre ei sunt şi tineri din sat. Vârstnici avem doar câţiva fiindcă, spun unii dintre ei, munca istovitoare din gospodării, şi aşa prost plătită, nu le îngăduie…” „Observ că există încălzire centrală, apă curentă, toaletă.” „Da.” „Altă viaţă…” „Aşa este şi ne încadrăm, oarecum, ca instituţie, la nivelul standardelor UE.”
Comentarii