Protopopiatul Fălticeni

Postul Sfintelor Paşti

Prin cuvântul „post” înţelegem o înfrânare, o abţinere de la consumul unor alimente de dulce pentru o perioadă de timp determinată, precum şi de la băuturi, de la toate lucrurile lumeşti, de la toate dorinţele şi poftele rele, pentru ca orice creştin care îl practică să se poată ruga mai cu uşurinţă lui Dumnezeu împăcându-se cu El, şi câştigând harul Lui. Postul este o faptă de virtute, o lucrare de înfrânare a poftelor trupului şi de întărire a voinţei, o formă de pocăinţă, un mijloc de mântuire.

SAM_4198Dar în acelaşi timp este şi un act de cult, adică o faptă de cinstire a lui Dumnezeu, pentru că este o jertfă, o renunţare de bună voie de la ceva care ne este îngăduit, renunţare izvorâtă din iubirea şi din respectul pe care le avem faţă de Dumnezeu. Postul este şi un mijloc de desăvârşire, de omorâre a voii trupului, un semn văzut al râvnei şi al sârguinţei noastre spre asemănarea cu Dumnezeu şi cu îngerii Săi, care nu au nevoie de hrană. Postul ajută creştinului ca să nu cadă în robia poftelor păcătoase, iar dacă a căzut într-o asemenea robie, postul îl ajută să scape de ea. De asemenea, postul ajută creştinului să-şi stăpânească pornirile păcătoase ale firii, să-şi păstreze sănătatea, să împlinească mai bine poruncile lui Dumnezeu, pregătindu-se astfel pentru primirea Sfintelor Taine.

Posturile creştineşti sunt de mai multe feluri: post aspru şi post obişnuit. Cel aspru este atunci când creştinul nu mănâncă şi nu bea nimic cel puţin o zi, iar cel obişnuit este atunci când creştinul se hrăneşte folosind numai mâncăruri de post. Posturile de o singură zi sunt miercurile şi vinerile din fiecare săptămână. Posturile de mai multe zile din cursul anului bisericesc ortodox sunt în număr de patru, fiind în legătură cu sărbătorile mari din cele patru anotimpuri, şi anume: Postul Naşterii Domnului, Postul Paştilor sau Păresimile sau Patruzecimea, Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, Postul Adormirii Maicii Domnului.

SAM_4289Postul dinaintea Învierii Domnului, Postul Paştelui, este cel mai lung şi mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe. De aceea, mai este numit Postul Mare şi ţine 7 săptămâni, în amintirea celor 40 de zile de postire ale Mântuitorului, iar a 7-a săptămână, în amintirea Patimilor Sale. El începe anul acesta de luni, 23 februarie, şi a fost orânduit de Biserică pentru cuviincioasa pregătire a catehumenilor de odinioară, care urma să primească botezul la Paşti, dar şi ca un mijloc de pregătire sufletească a credincioşilor pentru întâmpinarea cu vrednicie a marii sărbători a omenirii – Învierea Domnului.

Însuşi Mântuitorul a practicat postul. El a postit 40 de zile înainte de începutul activităţii Sale publice (Marcu 1, 13 – „Şi a fost în pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de satana. Şi era împreună cu fiarele şi îngerii Îi slujeau”) şi a învăţat pe ucenicii Săi, atât prin cuvânt, cât şi prin fapte, că postul este inseparabil de rugăciune. El l-a recomandat ca pe un mijloc de luptă împotriva ispitelor şi a puterii diavolului (Matei 17, 21 – „Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post”), stăruind că trebuie practicat de bună voie şi cu conştiinţa că săvârşeşti o faptă bine plăcută lui Dumnezeu. Sfinţii Apostoli au practicat şi ei postul. De asemenea, Sfinţii Părinţi practicau postul după pilda Mântuitorului şi a Sfinţilor Apostoli, revelând foloasele lui pentru trupul şi sufletul omului.

Creştinismul a dat postului o însemnătate mare în viaţa religioasă şi mai ales în viaţa monahală, făcând din el un act de virtute şi de cult, un mijloc de progres în viaţa spirituală, de luptă împotriva patimilor şi a poftelor şi totodată un semn de respect şi de omagiu adus lui Dumnezeu. Din cele mai vechi timpuri, Postul Păresimilor a fost ţinut cu multă rigurozitate. Canonul 69 Apostolic osândea cu caterisirea pe slujitorii Bisericii şi cu excomunicarea pe credincioşii laici care n-ar fi respectat postul de miercuri şi de vineri şi pe cel al Păresimilor, neadmiţând excepţii decât în cazuri de boală. În post sunt oprite, de asemenea, nunţile şi serbarea zilelor onomastice. Odinioară, chiar şi legile statului bizantin asigurau respectul cuvenit postului Păresimilor, interzicând toate petrecerile, jocurile şi spectacolele din acest timp. Toate serviciile divine din timpul Păresimilor sunt mai sobre decât cele din restul anului şi îndeamnă la smerenie, întristare şi căinţă.

Postul Sfintelor Paşti este postul în care biserica cheamă şi îndeamnă pe toţi credincioşii să se roage mai mult şi mai cu căldură, să meargă mai des la sfintele slujbe, să cerceteze pe cei aflaţi în lipsuri şi suferinţe, să săvârşească mai multe fapte de milostenie, să-şi cureţe inima prin lacrimile căinţei pentru a primi cu vrednicie Sfântul Trup şi Sânge al Domnului. Este timpul în care se spovedesc cei mai mulţi credincioşi, în vederea împărtăşirii. Astfel, postul face parte dintre mijloacele de cultivare şi desăvârşire a sufletului, fiind inseparabil de alte virtuţi şi acte creştine (rugăciunea, căinţa, smerenia, milostenia etc.). Este foarte important de reţinut că „postul de bucate” se desăvârşeşte prin „postul de păcate”, însoţit de rugăciune. În post trebuie făcută milostenie şi multe fapte bune. Căci fără fapte bune şi rugăciune, Postul Paştelui rămâne doar o dietă de detoxifiere a organismului, iar sufletul nu foloseşte nimic din asta. Referitor la aceasta Sf. Apostol Iacob spunea: „Credinţa fără fapte este moartă” (Iacob 2,17). Atunci când postim trebuie să fim veseli şi să avem o stare bună. Să nu fim trişti cu feţele schimonosite. În Evanghelie se spune: „Când postiţi nu fiţi trişti ca făţarnicii”. Trebuie să fim smeriţi şi nu să facem din faptul că postim un motiv de mândrie. Trebuie să ne rugăm mai mult şi să mergem la biserică la slujbe. Postul fără rugăciune îşi pierde mult din valoare. Înainte de a ne îndrepta spre scaunul mărturisirii este obligatoriu să ne împăcăm cu cei cu care ne-am certat. Trebuie să ne iubim aproapele, să ajutăm bolnavii şi săracii. Postul Paştelui trebuie să se încheie, pentru fiecare creştin, cu mărturisirea păcatelor la duhovnic şi, dacă are dezlegare, să primească Sfânta Împărtăşanie. Numai astfel pregătit, creştinul se apropie de Dumnezeu şi simte pe deplin sărbătoarea Învierii Mântuitorului, iar lumina Învierii îi va lumina sufletul şi casa. Încununarea Postului prin împărtăşirea cu Sfântul Trup şi Sânge al Domnului este o pecetluire şi o încununare a străduinţelor noastre ascetice şi duhovniceşti.

                     20141130_111341                                 10750011_317129365160598_9136322000022284342_o

Istoricul bisericii

Biserica parohială din satul Rotunda (oraşul Liteni), cu hramul „Adormirea Maicii Domnului şi Sfântul Apostol Andrei” a fost zidită în anul 1821 de către moşieriţa Maria Canta Cantacuzino, din piatră masivă de 1 metru grosime, în formă trilobată, în stil moldovenesc. Avea un singur turn ce servea drept clopotniţă. Biserica nu avea pictură, fiind zugrăvită simplu. Doar pe bolta naosului erau pictaţi cei 4 Evanghelişti. Acoperită cu şindrilă, biserica avea o singură ieşire, înspre Nord. Avea o catapeteasmă veche, pictată în anul 1919, în timpul păstoririi preotului Ion Marian. Obiectele preţioase erau un iconostas din stejar cu o icoană a Maicii Domnului din bronz auriu, o altă icoană cu Maica Domnului, din argint, donată de boierii Constantin şi Victorina.

Ctitorii bisericii sunt diferiţi moşieri, printre care amintim pe Gheorghe Vîrnav, Eupraxia Vîrnav, Ştefan Pîrvu, Constantin Olmazu. Dintre ctitorii mai noi, amintim pe Vasile Ţibichi, care a donat un clopot de 75 kg.

Printre preoţii slujitori care au păstorit biserica, amintim pe preotul Haralambie Tătaru (a păstorit în timpul răscoalei din 1907), preotul Ion Marian (a păstorit între anii 1917-1937). Până în anul 1937, biserica din Rotunda a aparţinut parohiei Corni. Primul preot după înfiinţarea parohiei Rotunda a fost Constantin Rădăşanu, care a păstorit până în anul 1944. Din anul 1945 a păstorit preotul Teodor Rizescu. În timpul păstoririi sale s-a reparat casa parohială, s-a acoperit biserica cu draniţă, s-au procurat cărţile de cult, două clopote şi aproape toate icoanele praznicale. A păstorit până în anul 1981 când s-a pensionat. Din acel an a păstorit preotul Traian Sfrijan. În timpul său s-a reparat din nou casa parohială şi s-au făcut alte lucrări de întreţinere a bisericii. S-a pensionat în ianuarie 1985, pentru ca, din luna martie a aceluiaşi an, să vină la conducerea parohiei semnatarul acestor rânduri.

În timpul păstoririi sale, atât biserica, cât şi casa parohială au cunoscut cele mai mari transformări.

Astfel, biserica fiind foarte mică şi aflându-se într-o stare avansată de degradare, începând din anul 1993 aceasta a cunoscut o serie de modificări, fiind refăcută în proporţie de 90%. Au fost înlocuite bolta şi acoperişul care este din tablă. Este zidită din piatră şi calaburi şi are două turnuri: unul deschis şi altul fals. A fost pictată în tehnica fresco între anii 1997-1998 de către pictorul Constantin Harabor din Focşani. S-au înlocuit catapeteasma, iconostasele, stranele, care au fost donate de mai mulţi credincioşi. În anul 2012 a fost scoasă duşumeaua şi s-a pus gresie. S-au cumpărat două policandre electrice, Crucea Răstignirii, strana cântăreţului, precum şi scaunul arhieresc. S-a zidit şi o anexă (văşmântar) prevăzută cu uşă exterioară. După anul 1993 s-au schimbat şi geamurile, pentru ca mai apoi, în anul 2010, să fie încă o dată înlocuite cu geamuri termopan. Au fost cumpărate numeroase rânduri de veşminte, dar şi cărţi şi obiecte sfinte pentru slujbele bisericeşti.

La exterior, pereţii s-au executat în praf de piatră, cu ornamente şi ocniţe pictate cu chipuri ale unor sfinţi. În anul 2002 s-a înlocuit soba cu o instalaţie de încălzire cu centrală pe lemne. În curtea bisericii s-au zidit şi un lumânărar şi o clopotniţă cu o boltă pictată care adăposteşte cele 3 clopote: unul de 450 kg comandat în anul 1993 la Târgu Mureş, altul de 130 kg şi un altul de 75 kg (cel vechi). S-a zidit şi un gard în faţa bisericii, din piatră aparentă cu stâlpi ornamentali şi două porţi de acces din fier. Restul gardului care înconjoară biserica este din stâlpi de beton şi plasă de sârmă. În curtea bisericii s-a înălţat, de asemenea, şi un monument al eroilor care, în anul 2014, a fost placat cu marmură neagră. În toamna aceluiaşi an, a fost anexată acestui monument o masă din marmură albă cu cruce. Casa praznicară a suferit şi ea de-a lungul timpului numeroase modificări (termopane, gresie, faianţă, grup sanitar). Accesul spre biserică de la drumul principal se face printr-o alee cu pavele. În anul 2014, întreaga curte a fost pavată. În toată această activitate, preotul a fost susţinut de epitrop, Consiliul Parohial şi Comitetul Parohial şi de credincioşi.

Sfinţirea bisericii a avut loc în data de 13 octombrie 2002, la care a participat ÎPS Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor şi un sobor de 25 de preoţi, în acel moment biserica primind şi cel de-al doilea hram: „Sfântul Apostol Andrei”.

Din 2010 parohia Rotunda a iniţiat organizarea unui concurs de toacă, intitulat „Răsună toacă-n cer!”, concursul aflându-se anul acesta la a 5-a ediţie.

Pr. MIHAI URSULEASA,

Parohia „Adormirea Maicii Domnului şi Sf. Andrei”, Rotunda

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: