Rezoluţie: Toţi purcedem din femei,
deci direct din maica Eva.
Aşadar, conţinem seva
de-nrudire, cu temei.
Cetăţeanul şi-a expus expunerea clar, concis, argumentat şi chiar logic:
„Bunica străbunicului bunicii unuia dintre străbunicii mei, pe care, din păcate, eu nu am fost capabil s-o întâlnesc natur, dar am văzut-o într-o poză de epocă, era, desigur, o femeie foarte frumoasă, foarte deşteaptă şi, negreşit, foarte bogată. Ea avea în posesie, fără îndoială, mult aur, puzderie de inele, grămezi de coliere, teancuri de blănuri (îndeosebi argintii) şi câţiva amanţi. De la unul dintre aceştia s-a ales, fără certificat, cu un copil de sex masculin, ajuns bărbat foarte strângător, foarte investitor şi foarte grijuliu cu ce lasă patrimonial în urmă. La rândul său, acesta cred că a dat viaţă şi avere unui număr încă neprecizat de succesori urmaşi, între care câteva fete şi destui băieţi, având cu ce să îi doteze, din ce să le înzestreze şi neezitând să o facă. Mezinul s-ar fi putut lansa în pământ, ca să devină mare moşier, relativ mijlociul ar fi putut avea şansa să se bage în forestiere şi să ajungă exportator tot mare, una dintre surioare – categoric că foarte ochioasă – n-ar fi exclus să fi pus gabja pe un petrolist de origine extracomunitară, iar alta – negreşit cărnoasă şi lăptoasă – i-ar fi sucit minţile tot unuia foarte înaintat în afaceri, printre ale cărui proiecte nu este exclus să se fi aflat o moară de apă şi o piuă de bătut postavuri, voi oferi amănuntele tehnice după ce mă voi documenta mai temeinic. Toate acestea mi le-a confirmat sub cuvântul lui de onoare nepătată un unchi al unei cumnate, văr primar cu ginerele de-al patrulea al unei mătuşi derivate din alianţa cu un locotenent de cavalerie în perioada manevrelor de toamnă, cunoscut (unchiul) drept vrednic şi perseverent stârpitor de holercă, conform cu starea în care se prezenta la momentul relatării. Una dintre soacrele unuia de mai sus, nu chiar atât de hodorogită încât să uite mămăliga nesărată şi nici atât de şubrezită încât să nu-i pună ingredientul de două-trei ori, a subscris la afirmaţii, completându-le cu noutatea că naşul meu de botez, de profesie necunoscută, dar bănoasă, care a avut o ţiitoare foarte ispititoare, nu se poate să nu fi posedat, pe lângă respectiva, nişte teren mai mult sau mai puţin viran, nişte capre cu coada mai mult în sus, măcar o iapă sură şi în mod sigur o sapă cu coadă. Este de presupus că dânsa, fermecătoarea, cobora – în mod evident şi neîndoielnic – direct şi nemijlocit din vâna similarelor înşiruite în rândul de debut al acestei sumare genealogii ginecologice şi chiar dacă nu m-a ţinut în braţe atunci, la ceremonie, că era şi naşa acolo, m-a înfăşat şi mi-a schimbat scutecele, fără niciun dubiu, ceva mai încolo, stârnind – după cum mi-a şoptit confidenţial un nepot şugubăţ, ori al ei, ori al meu – comentarii nesărate. Aşa m-a lăsat să înţeleg şi un alt cumătru, provenit dintr-o altă ramificaţie a neamului de avuţi din care mă trag tot direct şi la fel de nemijlocit.
Cum niciunul dintre aceştia nu se mai află în cursul vieţii, iar dacă zice că este nu poate fi decât un impostor, în calitatea mea de unic moştenitor legitim revendic toate castelele în care au vieţuit dame cu calităţi, inclusiv parcurile înconjurătoare, cu boschetele şi pavilioanele amoroase, precum şi fântânile ţâşnitoare din perimetru, fără a omite eventualele lacuri cu lebede, sondele de petrol din zona de răspândire a tuturor rubedeniilor mele, bijuteriile mai vechi de două secole şi jumătate din muzeele judeţului de baştină şi limitrofele, pământul arabil şi nearabil cuprins între vechile hotare ale aceloraşi şi neretrocedat până acum altor îndreptăţiţi, cu şoselele care îl străbat şi cârciumile care le mărginesc, pădurea aflată de-a lungul pârâului care urma să pună în mişcare roata morii care urma să fie construită şi ciocanele de la piua care tot aşa, de la izvor până la vărsarea în ceva mai mare, cu drept de navigaţie neimpozabilă în continuare, vegetaţia silvică situată de-a latul porţiunilor adiacente, un număr de bovine, ovine, caprine şi cabaline corespunzător numărului de viţei, miei, iezi şi mânji care puteau descinde din iapa inventariată, în spiritul vremurilor înfloritoare de dinainte, utilajele şi uneltele necesare arării, secerării, treierării, doborârii, fasonării, transportării şi ce-o mai fi necesar pentru valorificarea celor de mai sus în folosul obştesc al persoanei mele, eventualele omisiuni urmând să le notific după aceea, ulterior.
Fiind împotriva birocraţiei, acte n-am.”
























Comentarii