Tarifate: Nu mi se pare numai mie,
dar soarta (crudă) ne menţine
în minim pe economie
şi-n maxime prin magazine.
Caricatură de Viorel Corodescu – COV
Leafa românului de două parale este ca o cometă: n-ai văzut-o bine şi a şi dispărut (înainte de a apuca să îi pui sare pe coadă). Dacă nu ca o ceapă, îţi dau lacrimile de îndată ce ai pus mâna pe ea. Femeile, ştiu ele de ce, au asemuit-o cu o distracţie a lor, că apare lunar şi ţine cel mult patru zile. Pentru vânători e ca un iepure, face două-trei sărituri şi s-a dus. Întrucât este subţire, moale şi trag de ea toate speranţele, pescarii o asemuiesc cu o momeală utilizată de ei tot degeaba, nu am de gând să vă stric pofta de mâncare cu precizările. Matematicianul susţine că ar fi o ecuaţie cu nenumărate necunoscute, rezolvabilă numai prin reducerea la absurd, în timp ce folcloristul vede în ea sursa foarte bogată a unor expresii atât de neaoşe încât mă sfiesc să le încredinţez hârtiei. Scamatorul cică ar fi o iluzie optică, hocus-pocus uite-o nu e, proces în care iuţeala de mână nu mai contează şi nebăgarea de seamă n-are ce căuta: scapă printre degete iute şi de la sine. Nevasta iubeaţă zice că este ca bărbăţelul pripit, iar aceluia i se pare că seamănă cu halba pe toropeală, nici nu ţi-ai umezit ca lumea mustaţa şi ţi-a şi arătat fundul. Am vrut să-i cer părerea şi unei horoscopiste, însă dumneaei preferă să nu horoscopeze despre aşa ceva, existând riscul să se potrivească nu într-a leuţului, ci într-a vărsătorului, ceea ce ar compromite toate balanţele.
Românului care nici el nu mai ştie câte parale face (nu atât ca valoare a sa, cât cu privire la valutele sale) i se pare lipsit de sens să se complice cu aşa ceva, din moment ce pentru lichizi s-a inventat plicul şi pentru teancurile convingătoare sarsanaua.
Comentarii