Comuna Dumbrăveni, de ani buni, este o comună în care fenomenul cultural există plenar. Asta se datorează autorităţilor locale, primarului Ioan Pavăl, secretarului primăriei Mihai Chiriac şi Consiliului Local care sunt preocupaţi de imaginea comunei lor.
La Dumbrăveni există o tradiţie eminesciană de peste un secol. În anul 1901, în această localitate, boierul Ghica dezveleşte primul bust din bronz al poetului Mihai Eminescu, eveniment la care au participat personalităţi ale culturii româneşti din acea vreme. Nu trebuie omis că tatăl poetului a fost căminarul boierului Ghica şi există unele opinii cum că Mihai Eminescu chiar s-ar fi născut în această localitate în anul 1849, 20 decembrie (15 ianuarie 1850, stil nou). Existând această tradiţie, urmaşii nu puteau să nu o continue, mai mult, să aducă la rândul lor personalităţi cu greutate din cultura română.
În ziua de 20 decembrie a.c., a avut loc Simpozionul literar „Poeţi ai nemuririi noastre – Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Grigore Vieru şi Adrian Păunescu. La această manifestare au fost prezenţi, de la Chişinău, academicianul Mihai Cimpoi şi directorul Institutului de Filologie a Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova, Vasile Bahnaru, personalităţi mereu îndrăgite de localnici. De la Cernăuţi s-a aflat la simpozion academicianul poet Vasile Tărâţeanu, care şi el este o prezenţă constantă la manifestările dedicate zilelor Eminescu şi poeţilor nemuririi noastre. De la malul Dunării au fost prezenţi poetul Viorel Dinescu şi prof. Florentina Paraschiv Goga. De la Bucureşti au venit, pentru a vorbi despre personalitatea lui Adrian Păunescu şi despre Mihai Eminescu, prof. univ. dr. Nicolae Georgescu, cunoscut eminescolog, şi directoarea Editurii „Floare Albastră”, Doina Rizea Georgescu. O prezenţă inedită a fost dna Elena Santamaria din Spania; din Serbia, pentru prima oară s-a aflat la Dumbrăveni Lucian Marina. Dintre oamenii locului, din judeţul nostru, au participat criticul literar şi directorul Editurii „Mioriţa” Ion Filipciuc, poeţii Ion Cozmei, Liviu Huzdup, jurnalistul Adrian Popovici, rebusistul Virgil Vârvăreanu, restauratorul Dan Fărtăiş şi pictorul Konstantyn Ungureanu-Box. Manifestarea a început cu rugăciunea domnească „Tatăl nostru” şi un cuvânt de binecuvântare rostit de preotul Vasile Ioniţă.
Moderatorul simpozionului literar a fost acad. Mihai Cimpoi, care a ţinut să spună despre personalitatea lui Adrian Păunescu următoarele: „L-am văzut pe Adrian Păunescu manifestându-se în diferite împrejurări, anume ca un Jupiter Tonans, aducând într-un adevărat coincidencia oppositorum lumină şi totodată supărări. În ce sens? În sensul că spiritul său prin excelenţă justiţiar căuta să impună autoritar în totul dreapta cumpănă românească”. A luat cuvântul primarul comunei, Ioan Pavăl, omul căruia i se datorează menţinerea tradiţiei culturale din comuna Dumbrăveni. El a spus celor prezenţi următoarele: „Pe poetul Adrian Păunescu l-am invitat să vină la Dumbrăvenii Sucevei şi a promis că ne va onora cu prezenţa, dar că, pe moment, nu se simte atât de bine pentru a face nişte deplasări. Întâia dată l-am văzut pe Adrian Păunescu în anul 1983. Am mers la spectacolul Cenaclului «Flacăra» la Suceava. L-am reîntâlnit peste ani de zile la Chişinău, la Academia de Ştiinţe a Moldovei, unde Adrian Păunescu a fost primit în calitate de membru de onoare. Regret că invitaţia pe care i-am făcut-o nu a mai putut fi onorată, deoarece «timpul nu a mai avut răbdare» cu el. Cine trece prin faţa sediului Primăriei, unde este amplasat bustul poetului, îşi aminteşte de Adrian Păunescu şi de vorbele lui: «Să visăm şi să gândim în limba română»”. Secretarul primăriei, Mihai Chiriac, cel cu un dor permanent de Adrian Păunescu, a vorbit despre personalitatea celui omagiat spunând: „Cu timpul, aveam să înţeleg personalitatea marelui poet şi, ca într-o nouă viaţă, într-un târziu, prin anul 2009, am reuşit să vorbesc cu Adrian Păunescu în dorinţa de a-l avea prezent la Festivalul literar «Mihai Eminescu» de la Dumbrăveni. Vădit emoţionat, cele câteva minute de conversaţie mi-au părut «o eternitate şi ceva». L-am reîntâlnit la Chişinău, la Academia de Ştiinţe a Moldovei, în luna august 2010. Mi-a promis că va veni negreşit la festival. Apoi la Ateneul Român, în ziua de 7 noiembrie 2010, ne-am întâlnit pentru ultima oară… Şi acolo, lângă catafalcul lui, am lăcrimat o zi întreagă şi i-am promis în şoaptă că-i voi face prima statuie din ţară. N-a fost aşa pentru că, la Alba Iulia, pe 1 Decembrie 2010, s-a dezvelit un bust din bronz. Întocmai ca şi lui Mihai Eminescu, la Dumbrăveni, lui Adrian Păunescu i-a fost dezvelit al doilea bust din spaţiul românesc”.
Eminescologul Nae Georgescu a spus: „E foarte greu să vorbeşti despre Adrian Păunescu la timpul trecut şi asta nu pentru că nu-ţi vine să crezi că el nu mai este printre noi, cum se spune, şi că i-a rămas numai opera. Ci mai degrabă, cred, este greu să-l evoci pentru că, în viaţă fiind, adică lângă noi, nu-l despărţeai niciodată de ce era a lui, de operă”.
Vasile Bahnaru, directorul Institutului de Filologie al Academiei de Ştiinţă a Republicii Moldova, a evidenţiat personalitatea lui Adrian Păunescu vorbind elogios despre poezia lui, despre românismul lui, dar mai ales despre faptul că el este născut în Basarabia şi că pe timpul Cenaclului „Flacăra”, majoritatea suflării basarabene, în ziua de joi, stătea cu urechile la Radio România, unde asculta Cenaclul „Flacăra”.
Acad. Vasile Tărâţeanu a spus: „De fapt, Adrian Păunescu nici n-a vrut să fie altfel de om, de cum l-a cunoscut o ţară întreagă. Aşa ceva ar fi fost chiar peste puterile lui: să trăiască închis în turnul său de fildeş, de poet, lovit de aripa geniului creator în afara Patriei sale, liniştit şi indiferent, neimplicat în viaţa poporului român, departe de tumultul vieţii cotidiene. Dumnezeu, de acolo, de sus, din cerurile Sale, va şti să-i desăvârşească opera”.
Despre personalitatea poetului a vorbit şi Viorel Dinescu: „Să fie vreun sfert de secol de când l-am întâlnit pentru prima oară pe Adrian Păunescu. Mă întâlneam cu Adrian Păunescu atunci când ajungeam în Bucureşti, şi asta destul de des. Pe parcurs aveam să ne vedem de mai multe ori, în diferite oraşe din ţară. Mă opresc puţin la întâmplarea din octombrie 2009. Era prima ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie «Grigore Vieru». Lui Adrian Păunescu i s-a decernat Premiul «Opera Omnia» pentru poezie. Într-o sală arhiplină, poetul a spus vorbe de aur, el a propus «să nu ne mintă nici clipa, nici vecia» şi a recitat din versurile sale în cuvinte ce păreau a fi fulgere neîntrerupte, a făcut dovada unui mare şi înzestrat actor. Pe la ora 21.30, la restaurantul «Onix» din Iaşi, am început un dialog (am recitat poezia «Iluzia unei insule» din creaţia păunesciană). Aveam să-l revăd în ziua de 30 august 2010, când a fost primit în Academia de Ştiinţe a Moldovei ca membru de onoare. Parcă-l aud strigând pe nume pe o parte dintre fraţii scriitori, «arte şi conştiinţe basarabene» şi spunându-le: «Mă rog pentru voi/ Şi vă rog,/ Pentru numele lui Eminescu,/ Să nu trădaţi limba română»”. Viorel Dinescu a arătat un autograf al lui Adrian Păunescu dat scriitorului Eugen Barbu în ziua de 10.11.1974: „Domnului Eugen Barbu, care mi-a fost pe rând părinte literar şi duşman literar şi care, dincolo de orice, întruchipează în fiinţa sa singulară un destin de foc şi otravă statornică şi glorie. Această carte de care nu-mi este ruşine, Adrian Păunescu”.
Din Spania, a fost prezentă la Dumbrăveni dna Elena Santamaria, care a ţinut să mulţumească în primul rând gazdelor, pentru primirea deosebită, şi care a ţinut să spună: „Eu am fost o absentă în perioada Adrian Păunescu. Eu mi-am menţinut iubirea de ţară şi de limba română. Cartea, poezia lui Adrian Păunescu a fost legătura mea cu ţara. Adrian Păunescu l-a moştenit pe Mihai Eminescu. Eu am petrecut o noapte la televizor cu Adrian Păunescu. El m-a sunat la telefon şi mi-a făcut cadou «Cartea Cărţilor». Am avut o relaţie firească cu poetul”.
Lucian Marina din Novi Sad, Serbia, a spus: „Am fost onorat şi imediat am acceptat cu plăcere invitaţia de a contribui cu propriile evocări despre regretatul frate de cruce Adrian Păunescu la pregătirea unui volum sugestiv intitulat «Ultrasentimente». Vestea trecerii la cele veşnice a marelui poet şi om politic care a fost Adrian Păunescu mi-a parvenit în dimineaţa zilei de 5 noiembrie 2010. Nu pot să afirm că am fost un prieten apropiat lui Adrian Păunescu, căci am fost ceva mai mult decât atât şi sunt mai multe motive să-i simt lipsa… Deoarece, nu întâmplător, la fel ca şi Leonida Lari, mă considera frate de cruce”.
Criticul literar Ion Filipciuc a evidenţiat personalitatea poetului şi creaţia acestuia, făcând o legătură cu marii poeţi ai suflării româneşti. Dintre localnici a mai vorbit poetul Ion Cozmei şi directorul coordonator al Liceului Tehnologic „Mihai Eminescu”, prof. Mihaela Apetrei.
Nu uit numele lui Mihai Filip, din judeţul Bacău, care, în cuvinte entuziaste, a adus un elogiu personalităţii poetului Adrian Păunescu, care, potrivit lui, a deschis drumul unei generaţii înainte de 1989; „Adrian Păunescu este poetul care şi-a luat sufletul şi cuvântul ca armă de luptă”. Iar eleva Andreea Chiriac a recitat poezia „Basarabia pe cruce”, primind aplauze.
O prezenţă aşteptată de ani de zile la Dumbrăveni este cea a fiului lui Adrian Păunescu, Andrei Păunescu. Andrei a vorbit în cuvinte emoţionante despre ceea ce a însemnat tatăl său pentru el, despre fascinaţia pe care o exercita asupra lui. De asemenea, a spus despre cum a luat fiinţă „Cartea Cărţilor”, mai ales că el este cel care i-a spus tatălui său să facă o carte în care să cuprindă întreaga creaţie. Cartea a fost gândită înainte de 1989, iar în 2003 a apărut în librării. Andrei a ţinut să amintească despre Cenaclul „Flacăra”, despre întâlnirile Cenaclului „Flacăra” cu populaţia din oraşele şi localităţile României, despre întâmplări cu umor pe care le-a trăit alături de tatăl său. Membrii actualului Cenaclu „Flacăra”, Vasile Mardare, Cristian Buică, Vali Moldovan şi Andrei Păunescu au readus pentru câteva ore, la Dumbrăveni, atmosfera de odinioară a Cenaclului „Flacăra”, publicul cântând alături de ei melodiile înălţătoare ale iubirii de Ţară şi neam.
Comentarii