Marţi

Marţi, în zi cu tot felul de ceasuri, dr. V.-V. Ponta a scris rectorului Universităţii Bucureşti, iar apoi a scris pe Facebook, relatând ce i-a scris rectorului. Ce i-o fi fost, ce i-o fi venit (abia…) marţi?! Bref, dacă încă nu ştiaţi, doctorul s-a lepădat de titlul de doctor aşa cum un absolvent de cursuri de frizer nu se poate lepăda de certificatul său decât, poate, aruncându-l la coş şi uitând că l-a avut. Ori cum un premier s-ar putea lepăda de funcţia sa dacă înţelege că nu mai are susţinere şi nu mai are rost. Dar tot mai poate fi numit, după aceea, ex-premier. Un doctor care înapoiază diploma universităţii care i-a dat-o cum se mai poate numi? (Şi chiar: o pune în plic şi-o lasă la secretariat?) V.-V. Ponta admite într-un târziu că ar fi putut face „gestul” mai demult, „încă din momentul apariţiei acuzaţiilor publice” cu privire la teza lui; de parcă ar fi fost doar „acuzaţii”! Însă cică n-a vrut să amestece profesionalul cu politicul. Iaca, le-a amestecat marţi. Zi în care nu este totuşi în stare să admită că argumentele sale, „de bună-credinţă”, n-au ţinut. Chiar n-au ţinut! Astfel că toată bolmojeala n-a fost uitată, cum se credea, nici la alegerile din noiembrie, când nu puţini au recuperat povestea (chiar şi cu un pic de ajutor) dintre amintiri şi au adăugat-o motivelor de a nu-l ponta la urne. Iar ce-a păţit V.-V. Ponta de învăţătură să rămână şi pentru alţii care se-avântă spre piscuri cu CV-uri şubrede!