Ce ne transmite icoana Naşterii Domnului

Dintre toate icoanele evenimentelor importante din istoria mântuirii omului, evenimente retrăite de creştini în sărbătorile anului bisericesc, cea mai complexă este icoana Naşterii Domnului – icoană cu o compoziţia bogată, cât şi cu un bogat conţinut de afirmaţii dogmatice.

Conţinutul acestei icoane s-a cristalizat în primele secole creştine, perioadă marcată de mari tulburări dogmatice ce au încercat Biserica. Răspunsul la învăţăturile erezii s-a manifestat în sinoadele ecumenice, iar deciziile luate şi-au găsit expresia şi în icoana Naşterii Domnului.

Elementul cel mai important al compoziţiei icoanei este, desigur, pruncul Iisus şi Fecioara Maria. Încă din primele reprezentări ale Naşterii Domnului, Fecioara Maria este înfăţişată în strânsă legătură cu pruncul, iar în unele cazuri pruncul este reprezentat ca stând pe genunchii Fecioarei ca pe un tron împărătesc. Această aşezare a Pruncului Iisus pe genunchii Maicii Sale arată un aspect fundamental al credinţei creştine: nimeni nu-L poate adora pe Mântuitorul Hristos fără a o cinsti pe Maica Sa. Fecioara Maică Maria este ofranda cea mai de preţ pe care umanitatea căzută în păcat a adus-o lui Dumnezeu, iar prin ea, omenirea şi-a dat consimţământul pentru realizarea planului dumnezeiesc de mântuire a lumii.

Apoi, aproape fără excepţie, sunt prezente animalele din peştera unde a născut Fecioara Maria – boul şi asinul. Nu întâmplător Pruncul Iisus este vegheat de aceste două animale. Ele trimit la o profeţie despre venirea lui Mesia: „Boul îşi cunoaşte Stăpânul şi asinul ieslea domnului Său, dar Israel nu mă cunoaşte; poporul Meu nu Mă pricepe”. (Isaia 1,3). Aşadar, imaginea boului şi asinului în icoana Naşterii Domnului transmite conţinutul profeţiei şi mesajul foarte clar, că Cel ce tocmai se naşte în iesle este Mesia cel mult aşteptat, este Dumnezeu. Această afirmaţie dogmatică a icoanei vine să corecteze o învăţătură greşită apărută în primele veacuri creştine: arianismul.

În icoană mai sunt reprezentaţi cei trei magi de la răsărit adorându-L pe Prunc şi închinându-I darurile de aur, smirnă şi tămâie. Aceştia arată că urmau să fie reincluse în planul dumnezeiesc de mântuire toate neamurile pământului.

Iosif din Nazaret este reprezentat în plan periferic, uneori trist, îngândurat. Aceasta deoarece Iosif a fost o prezenţă auxiliară, nu determinantă în planul de mântuire. Faptul că este trist arată greutatea lui de a accepta că Pruncul s-a născut din Fecioară, o îndoială ce îl izolează de eveniment.

Apar de asemenea păstorii şi îngerii ce i-au înştiinţat despre Naşterea minunată. Toate oştile îngereşti au întâmpinat acest mare eveniment, iar păstorii nu sunt martori întâmplători ai Naşterii lui Dumnezeu Om. Păstor a fost Adam când a dat nume tuturor animalelor, păstori au fost Avraam, Isaac şi Iacob, primii regi ai Israelului au fost tot păstori (Saul, David), iar Dumnezeu S-a revelat în repetate rânduri ca Păstorul poporului Său.

Aşadar, contemplând icoana Naşterii Domnului, retrăim bucuria evenimentului mult aşteptat de neamul omenesc şi în acelaşi timp ne reîntărim credinţa că Iisus Hristos este Dumnezeu Adevărat, născut din Maică Fecioară, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire.

Pr. Drd. ADRIAN DUŢUC

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: