Va demisiona Victor Ponta?

În România, demisia prim-ministrului nu înseamnă doar depunerea mandatului de şef al Executivului, ci plecarea întregului guvern. De aceea întrebarea din titlu, frecventă nu doar în spaţiul public românesc, ci şi în cel european, este fie consecinţa cunoaşterii superficiale a Constituţiei, fie o încercare de consolidare a unui curent de opinie în favoarea demisiei. Curent care deja e destul de puternic.

Dar esenţa rămâne: va demisiona Guvernul Ponta? Dacă România era o democraţie pur-europeană, demisia ar fi fost anunţată imediat ce s-au aflat rezultatele. Din păcate, după o scurtă intervenţie televizată, pentru liniştirea spiritelor înfierbântate, Victor Ponta s-a retras cu ai săi într-o vacanţă în Dubai. De aceea, cererile de demisie au continuat să vină şi mai abitir, întâi din diaspora şi din stradă, apoi de la câteva personalităţi europene, Germania fiind cap de listă, şi mai puţin de la politicienii Opoziţiei.

 

Un calcul dificil

Pentru a răspunde întrebării e nevoie să luăm în calcul cinci argumente:

  1. În ţările cu democraţie aşezată, ca Franţa, e.g., odată cu schimbarea preşedintelui şi mai ales după un semnal atât de puternic dat de electorat, Guvernul îşi depune mandatul pentru a-i permite noului şef al statului realizarea altei construcţii politice.
  2. În România, demisia, inclusiv aceea de onoare, nu este încă o instituţie respectată, iar cramponarea de putere şi tergiversarea unei hotărâri decente au dus de fiecare dată la diminuarea reformelor, la pierderi economice şi de încredere. Cu toate că, după o astfel de catastrofă de imagine, niciodată partidele în cauză nu şi-au putut reveni decât după alegeri generale, fie la termen, fie anticipate, PSD încă mai face calcule.
  3. Opoziţia nu este pregătită să preia guvernarea în 2014, întrucât majoritatea parlamentară nu s-a schimbat, iar alcătuirea unei alte majorităţi la fel ca până acum, adică prin desfacerea altor alianţe şi traseism, a fost refuzată din start de viitorul preşedinte, Klaus Iohannis. Deocamdată hotărârea sa este respectată.
  4. Nici în rândul liderilor PSD situaţia nu este mai limpede, motiv pentru care i s-au pus din nou frâiele în mână „bătrânului edec”, Ion Iliescu, singurul care pare a avea cap limpede după pierderea scrutinului prezidenţial: „vom vedea dacă este bine ca partidul să rămână la guvernare”.
  5. Guvernul Ponta ar putea lua în calcul cererea unui vot de încredere în Parlament pentru verificarea susţinerii politice a coaliţiei majoritare.

 

Poporul a vorbit

Ceea ce nu vrea să se accepte încă este că uriaşa prezenţă la urne, peste 64% din populaţia cu drept de vot, a exprimat o voinţă clară de schimbare a modelului politic de până acum: păcălirea electoratului prin şmecherii ca Ordonanţa nr. 55 care a permis unor aleşi să-şi abandoneze votanţii şi să treacă în barca Puterii în schimbul unor avantaje, cel mai adesea personale, nu va mai fi posibilă, iar viitoarele scrutine se vor îngriji ca diaspora să poată vota cum se cuvine. Fără manipulare, mită şi gogoşi electorale.

Noul PNL se îndreaptă spre un alt fel de politică: una fără traseişti, fără înţelegeri pe sub mese, fără combinaţii urât mirositoare. Or în aceste condiţii, câteva sute de „trădători”, parlamentari, primari, consilieri… împreună cu propriile formaţiuni închinate majorităţii de guvernământ au intrat pe un drum fără ieşire, iar până la viitoarele alegeri nimic nu pare a se schimba.

 

Timpul nu mai are răbdare

Aşa că este foarte importantă cunoaşterea actualului trend: simpatia extraordinară de care a beneficiat candidatul dreptei se va transfera încet-încet spre partidul care l-a susţinut şi, chiar dacă Iohannis va fi un preşedinte constituţional, cum nu prea am avut până acum, PNL va beneficia de creşterea spectaculoasă a bazinului său electoral. Singura necunoscută fiind măsura în care va şti să fructifice această oportunitate.

Dar viaţa Guvernului Ponta va fi legată de votarea bugetului până la încheierea actualului exerciţiu bugetar. Şi asta din cauza bănuielilor că mituirea electoratului în campanie va atrage după sine problema spinoasă a finanţării deficitului. Iar variantele nu sunt decât trei, toate proaste: introducerea unor noi impozite şi taxe, reducerea investiţiilor şi împrumutul extern. Altă cale nu există, iar nota de plată trebuie plătită.

Însă frica majorităţii de guvernământ vine şi din direcţia străzii: e vorba de răbdarea populaţiei, iar ieşirea în stradă ca în iarna-primăvara lui 2012 îi poate fi fatală.

 

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: