Ca tânăr social-democrat, Victor Ponta făcuse un cult pentru Che Guevara al cărui portret îl purta cu mândrie pe tricouri. Nu doar la întruniri politice. De vreme ce beneficia de admiraţia colegilor şi a câtorva jurnalişti, mă întrebam dacă tânărul revoluţionar este conştient de gestul său: îmi părea deplasat să te mândreşti cu un personaj controversat, când criminal odios, când exportator de comunism şi revoluţii în ţările sărace din America Latină şi Africa în numele lui Stalin şi al URSS… Şi asta în condiţiile în care România nu-şi vindecase încă rănile…
De la Che Guevara la Adrian Năstase
Numai că atitudinea tânărului revoluţionar Ponta va fi plăcut, cred, mai-marilor PSD căci a fost promovat ca lider al tineretului pesedist, fiind socotit de mentorul său, Adrian Năstase, „micul Titulescu” datorită asemănării fizice. Nu-mi dau seama dacă e vorba numai de asemănare fizică sau dacă nu cumva fostul prim-ministru se gândise şi la patriotul Nicolae Titulescu (fără a aminti de implicarea sa în expatrierea tezaurului la Moscova şi în stabilirea unor relaţii de prietenie cu URSS; cu atât mai mult cu cât legea nescrisă a pământului, şi la noi şi aiurea, era că unde se află armata şi regele, acolo stă şi tezaurul).
După Che Guevara, modelele sale de durată au fost, bineînţeles, Adrian Năstase şi Ion Iliescu. Ţin bine minte alegerile din 2004 pe care Adrian Năstase trebuia să le câştige fluierând. Atunci pomenile electorale şi mita se administraseră metodic, încât să nu rămână categorie socială nemiluită de dărnicia de partid. Că socoteala de acasă nu s-a potrivit în 2004 cu aceea din târg e o altă poveste.
Democraţie marca Victor Ponta
Ce mi-e greu să pricep e de ce în 2014 acţiunea de cumpărare-mituire a votanţilor a fost reluată exact din punctul în care rămăsese în 2004, deşi, între timp, România a devenit membră a Uniunii Europene şi a Tratatului Nord-Atlantic, iar astfel de practici sunt condamnate în lumea democratică.
Mai cred că de la Ion Iliescu a învăţat cum se transformă peste noapte o organizaţie apolitică, FSN, în partid, deşi îi cuprindea pe toţi cei numiţi în funcţii de către CPUN. Ei bine, păcăleala asta cu FSN – partid înscris în cursa electorală i-a adus lui Ion Iliescu două mandate, primul cu 85% şi al doilea cu 47%. Tocmai de aceea a avut Victor Ponta nevoie de Ordonanţa 55: ca să racoleze sute de primari şi consilieri ai opoziţiei, cu tot cu voturi. Să fie el sigur că nu ratează prezidenţialele. Ceea ce nu s-a mai întâmplat niciunde în analele democraţiei.
Ultimul model…
Ultimul model care-i pavează drumul spre Cotroceni este Traian Băsescu-preşedinte jucător. Deşi blamat mereu de oamenii săi, modelul acestuia a fost însuşit bine de Victor Ponta: de pildă, capacitatea de a alcătui majorităţi parlamentare după propria voinţă a fost mult „perfecţionată”. Astfel că, prin reevaluare, populiştii Corneliu Vadim Tudor cu PRM şi Dan Diaconescu cu PPDD vin alături de liberalul cu ştaif, Călin Popescu-Tăriceanu şi PLR pentru a desăvârşi idealul PSD de a acapara toată puterea în stat.
Dacă pentru actualul preşedinte politicienii „clasei ticăloşite” erau o „zoaie pe geam”, împărţindu-se în corupţi, puşcăriabili… de o parte şi apărători ai Justiţiei, de cealaltă, acum doar majoritatea pesedistă binemerită de la naţiune. Ceilalţi cică se pregătesc să vândă Transilvania străinilor, ascultând de ordinele UE şi SUA, iar liderul PNL, Klaus Iohannis, candidat prezidenţial, e vânzător de copii, nu e în stare să aibă copii, nu e ortodox, nici român, ci străin… Deşi strămoşii săi au împărţit cu noi necazurile şi bucuriile vreo 8 secole.
…modelul partidului unic
L-au blamat ani buni pe Traian Băsescu pentru că a divizat naţiunea, dar liderii PSD în frunte cu Victor Ponta vor s-o unească sub stindardul unic al social-democraţiei. Căci ura împotriva Opoziţiei şi neînţelegerea mecanismelor corecte ale statului de drept i-au determinat să scoată Ordonanţa 55. Ţinta acesteia? Creşterea PSD, partid unic, discreţionar, care, la fel ca defunctul FSN, trebuie să înglobeze tot ce înseamnă decizie politică în România.
N-aş fi crezut că în anul de graţie 2014 mai poate fi auzit aşa ceva într-o ţară europeană!
Comentarii