Zel în exces

Printre observațiile efectuate cu prilejul recentei reuniuni anuale a managerilor de școli din județ s-a numărat și aceea că „uneori excesul de zel al celor ocupați la clasă a făcut ca programul elevilor să fie prea încărcat”, situație percepută drept „disfuncționalitate” de cei care au sesizat-o și evaluat-o. Ni se pare o observație corectă și, în rândurile ce urmează, insistăm asupra fondului chestiunii așa cum l-am perceput de ceva vreme (nu chiar de ieri de azi) din ofurile vărsate de numeroși părinți.

 

Dinspre care am înțeles că, adesea, n-ar fi vorba doar despre exces de zel direcționat spre elevi, în folosul lor, ci și despre interese concrete ale unor cadre didactice, ținând de imaginea sau, mai bine zis, de perspectivele carierei acestora. N-or suferi de pe urma acestei stări de fapt mediocrii, dar înțelegem că elevii foarte buni ajung să tragă ponoasele zeloșilor. Fiindcă ei sunt principalii actanți ai activităților curriculare, dar și ai celor extracurriculare (din ce în ce mai multe și mai multe). Iar când ești bun la toate, când te încumeți la olimpiade și concursuri școlare, tu, elevule, reprezentând școala și profesorul la materiile X și Y, riști să superi (nu școala, nu materiile) dacă nu susții și interesele profesorilor de Z și W. Apoi, nu puțini profesori au concursurile „lor”, proiectele „lor” (de anvergură locală, națională, europeană), care, desigur, prin comparație cu cele ale altor colegi profesori, sunt cele mai cele, iar elevul (cel bun, nu mediocrul) trebuie să se implice, dacă e posibil, în fiecare. Iar nu pe toți îi țin chiar astfel curelele, nu toți vor și pot să fie campioni de dragul profilor campioni, superelevi multiolimpici-ecovoluntari…, în fine, ziua lor este tot de 24 de ceasuri!