(lat. De tine e vorba în această povestire)
La sfârșitul lunii august, piața de știri s-a aglomerat atât de mult încât a explodat, dependenții fiind împroșcați cu frânturi de informații, resturi de știri, având menirea să semene panică, derută și frică, ca bietul om să nu poată să se ferească, să se apere de gravele pericole ce-l pândesc dacă stă cu urechea numai pe o parte. Cine putea să ne bage iar gheața pe spate și în sân, cu amenințări voalate sau fățișe, ca să ne țină cu atenția în priză la pericolele care ne pândesc și din interior și din exterior? Oracolul de la Cotroceni nu pierde niciun prilej de a-și tăvăli adversarii în hâlbele propriilor neîmpliniri și nerealizări, în minciuni și răstălmăciri, dezbrăcându-i, cum s-a lăudat, de toate secretele bine ascunse, ca să-și încheie glorios mandatul. Ei bine, ca să vezi ce-ți este omul din capul statului, să nu crezi c-a zis ceva de 27 august, ziua proclamării independenței Republicii Moldova, de unde a luat voturi bune să ne stea pe cap, nu. Nici de gazoductul Iași – Ungheni n-a zis nimic, deși nu era plagiat, e o realizare, un ajutor pentru „frații” de peste Prut care, să le-o spunem de la obraz, sunt cu fața la tine când le dai ceva, în restul timpului sunt cu fața spre Moscova; sunt ceva, așa, ca păunul lui Apollinaire, când se rotește îți arată dosul. În schimb, marele cârmaci, văzând un joc pe calculator numit, parcă, „Uite invazia, nu-i invazia!”, a ținut să-și arate îngrijorarea (așa se cheamă la cei mari amestecul în treburile altora!), după modelul patronilor săi, față de ce se întâmplă în Ucraina. De fapt și de drept, ce se întâmplă în Ucraina se datorează ucrainenilor înșiși sau unei părți a lor, fiindcă neînțelegerile interne au determinat intervenția din est și îngrijorarea din vest. Dar dacă nu intervine UE, dacă nu intervine NATO (auziți, oameni buni, NATO e o alianță defensivă!), intervine cu gura Băsescu, să ne spună nouă că el este cel mai tare din parcarea UE, ceea ce urma să ne arate pe 30 august a.c., la reuniunea Consiliului European de la Bruxelles, să le zică de la obraz celor nepăsători că trebuie să ajute Ucraina cu arme, bani (Angela Merkel s-a și executat!) și altele, dacă e cu putință. Altele nu-i posibil, i-o vor reteza patronii, și nici cu apărarea integrității teritoriale nu suntem prea siguri că se va produce, deși toți cei mari îl ascultau fascinați. Am înțeles că domnul Băsescu își face vânt pentru summit-ul NATO din Țara Galilor, că acolo își va expune programul de salvare a Ucrainei, prin stoparea Rusiei lui Putin. Mare noroc au avut că invazia a fost de fapt o repoziționare față de separatiștii din estul Ucrainei, din Lugansk, Donețk, Donbas și din alte părți care au primit tehnică de luptă superioară, ce pune în dificultate armata ucraineană, deși, zice Petro Poroșenko, făcându-și curaj, „suntem capabili să ne apărăm singuri”. Păi, dacă-i așa, de ce să ne batem capul, de ce „lumea civilizată” aplică sancțiuni și arată obrazul Rusiei, ca diferendul să se rezolve diplomatic și nu după capul războinicilor de salon? Care ar fi rațiunile pentru care președintele unei țări care a fost mutilată teritorial și demografic de Pactul Ribbentrop-Molotov ține morțiș la integritatea teritorială a altui stat, beneficiar al unui târg hoțesc, a cărui graniță sudică ajunge până la Galați? Sigur, e fără rațiune, dar așa i s-a dictat de către stăpânii săi. În loc să folosești oportunitățile politice, ca să denunți acordul semnat de Adrian Severin și Emil Constantinescu (ați mai auzit ceva de acești doi trădători?) de renunțare la teritoriile rupte din trupul României, te înscrii pe aceeași linie de cedare și trădare, ca să fii pe placul celor ce ți-au garantat mandatul de președinte. Ar fi bine să facem bilanțul marilor beneficii obținute în zece ani de când suntem în NATO ca să aflăm că sacrificiul făcut e mult prea greu și dureros față de „umbrela” oferită. Deocamdată NATO folosește teritoriul României ca pe un poligon, nu oferă garanția apărării în caz de atac. Că, dacă ar fi așa, umbra noastră de președinte nu s-ar teme așa de mult de un atac venit din partea Rusiei. Se pare că toți războinicii cu gura și toți bâțâitorii din coada supunerii prostești au aflat în ultimul timp că NATO îți oferă șansa să te aperi singur. Așa-i, că n-ați crezut când v-am spus, repetat, că niciun soldat american nu va muri pentru România? Și, ca să vedeți cât de preocupat este președintele pentru întărirea capacității de apărare a țării, a lansat spre alții, spre guvern, chemarea de a aloca o cotă parte din fondurile necheltuite pentru apărare, concretizată în zicerea de duh „Nu dați bani la primării, faceți tancuri jucării!”. Oare n-am avut industrie de apărare, n-am avut flotă, n-am avut oameni care să le pună în mișcare? Chiar n-o să plătească nimeni pentru subminarea economiei naționale și distrugerea capacității de apărare a țării? Ca să-i liniștim pe cei cu conștiința alterată de trădări, ciupeli, pe lingăii de profesie, mutilații fizic la coloana vertebrală, alarmiștii care nu mai pot de grija țării, le atrag atenția că denunțarea unui acord nedemn nu înseamnă că vom redobândi teritoriile pierdute, înseamnă numai că nu renunțăm la acele teritorii, ca generațiile viitoare să îndeplinească ele ceea ce ar fi trebuit să faceți voi. Incompetenților, dacă nu puteți lăsa moștenire țara întreagă, lăsați măcar speranța la care să se încălzească cei de după voi!
Comentarii