Competiția

Deunăzi am stat la un sfat (scurt dar, în ce urmează, pilduitor cred) cu un tânăr (și instruit, și dedicat) ghid pe terasa Turnului Goliei din fostul scaun domnesc al Iașului. Printre altele, el se arăta – pe când amândoi cuprindeam în priviri reperele de istorie și contemporaneitate ale așezării – un pic neîncrezător că, în 2021, Iașul chiar va deveni „capitală europeană a culturii”. Iar eu i-am evocat rezumativ câte ceva din „lecția” spusă în urmă cu un an la Suceava de sibianul de succes, alături de orașul său, Constantin Chiriac; cam așa: contează să-ți propui, să încerci și, chiar dacă nu reușești, roadele eforturilor rămân ale tale, ale așezării tale.

 

Am găsit Iașul de acum cu obiective și locuri aflate în fază de șantier, iar gândul îmi stăruia tot către Suceava, mai vechiul scaun domnesc ce, adesea, direct sau indirect (vezi bunăoară interese legate de aeroport, de autostradă…), se află pe poziții de concurență cu Iașul. Și mi-am spus că, dacă e vorba de concurență, în primul rând e importantă cea cu tine însuți, spre a fi mâine mai ceva decât ești astăzi. Și mi-am mai spus, pe același fir de gând, că cele două scaune domnești fiind la mică distanță unul de celălalt (odinioară, o zi călare; azi, puțin peste două ceasuri la volan), s-ar putea așeza, mai scuturând din orgolii și interese de-o clipă, pe o aceeași axă turistică și culturală, care să nu implice vreo eclipsă, ci să sporească în străluciri. Și beneficii, firește!